La ce excelează Capitala?
Despre ce mîncare putem zice – cu mîndrie – că numai aici ne pricepem să facem și că ne iese cel mai bine?
Mici? Să fim serioși. Covrigi, pateuri, gogoși, prăjituri? Nu convingem pe nimeni.
În orașu-n care trei sferturi din patiserii-s francize, am uitat să coacem pînă și amărîta aia de merdenea; să nu ne amăgim cu patiseria din Amzei, ori cu cea de pe Batiștei – merdenelele lor sînt încă bune… dar doar prin comparație!
Gogoși? Cum să-ți fie inima mulțumită știind că la vreun parter de bloc din teritoriu se face o gogoașă care-i de două ori mai bună decît cea mai bună producție bucureșteană… și de cinci ori mai ieftină?
Prăjituri? Pizza? Șaorma? Haida-de! Nimic din Capitală nu-i memorabil și unic.
Vreun produs de măcelărie, de mezelărie, din domeniul lactatelor? Vai și-amar…
Poate finețea vreunui restaurant? Poate – însă, raportat la majoritatea unităților de alimentație, am mîncat de fiecare dată excepțional în restaurante de pluton de oriunde din Țară, așa că… ciocul mic!
Mă căznesc de cîteva zile să caut ceva cu care Bucureștiul să dea ora exactă; încă n-am găsit.
Vai.
comentarii