Coborîm înc-o dată-n trecut, doar pentru a-nțelege mai bine că și-n perioada interbelică – pe care, nu-i așa, o socotim „de aur” – nu ne lipsea nici meschinăria, nici rîca; că nici atunci, la o adică, nu știam ce vrem.
Pline de amăreală, considerațiile fostului primar Dem Dobrescu la adresa celor ce i-au urmat. El făcuse bine, ceilalți – firește! – au stricat tot; zău că-i înțelegi vorba «cel mai bun primar e acela care strică cît mai puțin»!
Că nu tot ce-a pus la cale pentru viitorul Capitalei s-a întrupat, o știm deja; și uneori ne dăm seama că visurile sale-ar fi stîlcit orașul. Dar ce-i al lui, e-al lui; strecurată-n finalul unui articol, ideea ca podul de la Băneasa să fi fost făcut invers – adică cu șoseaua pe deasupra, nu pe dedesubt – deși mai greu de făcut, ne-ar fi lăsat o perspectivă minunată asupra lacurilor bucureștene!
De fapt – și asta ilustrează grozav brambureala urbanismului de-atunci – hop că nici fîntîna Miorița nu ședea bine, întrucît nu punea-n valoare Gara Băneasa, ce se construise cîș față de șosea.
Nu poți zice că n-aveam dreptate, plîngîndu-ne de mediocritatea arhitecturală a bulevardului proaspăt tăiat între Colțea și Unirii; e, desigur, și azi una din arterele ratate ale Bucureștiului și cea mai urîtă bucată centrală, neîmbietoare pentru nimenea…
… sau de haloimăsul clădirilor împlîntate ici-colo, din care și azi nu vedem decît calcane jupuite:
Ce să faci? Aveam preocupări mai importante – găsirea unui „stil” care să fie caracteristic vremurilor pe care le petreceam sub regele Carol al doilea.
Că de la atîta… stil, palatul Ministerului de Interne a ieșit ca una din cele mai urîte, mătăhăloase și nepotrivite edificii din tot Bucureștiul, nu-i de mirare; și nu-i de mirare că s-a cuibărit așa de bine aici, după aceea, „Ceceul” – Comitetul Central al Partidului Comunist.
Că pînă la terminarea hardughiei, funcționarii primăriei din Banu-Manta au fost siliți să se aciueze prin hoteluri ca să lase loc celor de la Interne, nu mai contează; însă săgeata aruncată-n gazetă „proiectele prevăd cinci etaje, într-un stil fără definiție” face toți banii.
Sursa – colecția „Gazeta Municipală”
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Primarul Dem Dobrescu – un om cu o mare viziune și vai, câtă dreptate a avut! Am ajuns fix acolo unde a prezis. Calitatea oamenilor care ne conduc și iau decizii este lucrul cel mai important și cel mai greu de obținut. Oare câți din primărie au auzit măcar de Dem Dobrescu? Fără să mai pomenim dacă știu ceva legat de planurile și realizările sale. Nici măcar nu are o statuie…