Unul din cele mai frumoase cîștiguri ale vremii călduroase e că lumea e tot mai aproape. Nu trebuie decît să scoți mîna, s-o atingi, s-o simți. Ce bine e să poți merge cu geamurile lăsate prin oraș, de exemplu!
Simți, nu-i așa? Nu doar mizeriile, ci și tot ce-i plăcut în jur: aerul bun al dimineții, răcoarea unui bulevard umbros, zumzetul și ritmul Bucureștiului.
Plus cîte posibilități de comunicare, toate din poignet… sau cu un deșt!
«Stai dracu pe loc»
«Lasă-mă și pe mine»
«Bagă-te, fraiere»
«Mersi, colegu»
Afară e restul lumii. Ce nu-nțelegem – și-i păcat! – e că-n lumea asta nu-s „ceilalți”, ci… tot noi.
comentarii