Cam oriunde te-ai afla la cumpărături, după ce trece ora babelor și-a moșilor, te nimerești la coadă cu cei ce-și iau ceva pentru pauza de prînz.
Nimic mai enervant decît stăruința lor de a-și face, cumva, loc mai în fața celor care au un coș ori un cărucior plin, fiindcă au și ei „două-trei lucruri”.
Firește, n-om fi noi taman ăia care să nu-nțelegem că toată lumea are dreptul să-și ia o pauză, și că pauza asta mereu pare prea scurtă…
Doar că restul oamenilor – care nu-s în pauză – nu prea au chef să-i lase să se bage, fiindcă-s pățiți.
Fiindcă, fie vorba-ntre noi, mai repede trece de casă un cărucior plin cu produse, decît niște aiuriți veniți împreună care cumpără, fiecare, cîte o mînă de prostioare. Niciodată n-o să-i vezi adunîndu-le pe toate și plătind împreună, deși-și împart traiul opt ore pe zi și-și cunosc obiceiurile mai bine decît pe ale celor de-acasă.
Degeaba se uită urît cînd le-ntorci spatele și nu-i lași să se bage.
comentarii