Sau de unde se vede că entuziasmul nu este suficient
scris de C. D. Mocanu
Iluminatul spaţiilor publice exterioare (străzi, şosele, spaţii pietonale diverse, pieţe, parcuri, grădini, peluze, fântâni, terenuri sportive…) gândit ca ansamblul format din corpuri de iluminat, surse de lumină, elemente de susţinere a acestora, alte accesorii, dispuse astfel încât să se obţină un mediu luminos potrivit pentru desfăşurarea normală a activităţilor obişnuite, are două funcţii.
Una estetică, expusă tuturor şi al cărei rezultat poate fi apreciat de toată lumea după criterii, evident, subiective.
Cealaltă este o funcţie tehnică. Efectul acesteia îi conferă iluminatului public utilitatea care poate fi evaluată în mod obiectiv de oamenii domeniului, după norme precise vizând:
- Nivelul de luminanţă şi de iluminare;
- Distribuţia uniformă a luminanţelor şi a iluminării;
- Gradul de orbire;
- Felul în care sunt percepute obstacolele şi detaliile, etc.
Principalul beneficiar, publicul, poate sesiza, atunci când lucrurile au fost bine făcute, doar confortul vizual. Abia atunci iluminatul şi-a îndeplinit menirea.
Altfel spus, calitatea unei astfel de instalaţii nu este dată nici de forma corpului de iluminat, nici de caracteristicile lui optice, nici de sursa de lumină, nici de aspectul stâlpului, nici de materialul din care este confecţionat…, ci de parametrii realizaţi de ansamblul acestora la nivelul suprafeţei pe care trebuie să o scoată din întuneric. Aşa se explică de ce un iluminat făţos, elegant şi mândru rămâne uneori cu atât, nefiind bun de nimic.
Pentru a marca Centenarul Marii Uniri, la Oradea a fost inaugurat în decembrie 2018 un pod peste Crişul Repede, punte trainică şi deosebit de folositoare între străzile Plevnei şi Szigligeti Ede, denumit, cum altfel, Podul Centenarului. Tablierul acestuia, susţinut cu hobane de două grinzi metalice, în arc, încastrate în maluri, fără piloni în albia râului este prevăzut cu cale rutieră (două benzi de 3,5 m.), trotuare laterale şi benzi pentru biciclişti. Cel mai nou pod al Oradei are 80 m. lungime. O lucrare inginerească şi edilitară interesantă, o premieră naţională în domeniu. Orădenii, inclusiv administraţia locală, au, pe bună dreptate, cu ce se mândri.
Ca orice alt spaţiu public, a fost înzestrat cu o instalaţie de iluminat care trebuia să fie specială deoarece şi condiţiile impuse prin normele tehnice pentru poduri sunt speciale.
Fotografia Simonei Popoviciu ne oferă primele indicii despre ce a ieşit. A fost postată şi pe contul de facebook al unui grup de pasionaţi ai „iluminatului stradal” care adună cu entuziasm, în devălmăşie, fără aparat critic, fără criterii de clasificare, o arhivă fotografică, altfel utilă şi valoroasă.
Soluţia găsită pentru ansamblul suport – corp de iluminat este ingenioasă, plăcută ochiului. Dar aşa cum spuneam, nu împlinirea estetică a peisajului este menirea iluminatului public. Dacă se întâmplă şi asta, cu atât mai bine, însă imaginea a declanşat un semnal de alarmă preventivă pentru că îndoielile mele erau susţinute fără echivoc de ceea ce vedeam.
Ca urmare, am cercetat atent şi alte câteva fotografii găzduite de îngăduitorul mediu on-line:
Fără a intra în detalii, iată constatările:
• Lămpile asimetrice, cu repartiţie directă, de la capetele celor două şiruri de stâlpi arcuiţi iluminează suprafaţa superioară a grinzilor şi nu carosabilul sau trotuarele aşa cum este firesc. Celelalte iluminează zona de sub grinzi fără să producă un efect util ci doar unul decorativ.
• Nivelurile de iluminare şi de luminanţă la sol (carosabil şi trotuare) sunt scăzute în condiţiile în care pentru poduri sistemele de iluminat trebuie să asigure o luminanţă medie cu cel puţin 50% mai mare decât cea a căilor de circulaţie între care acestea sunt amplasate. Dacă podul este în semiîntuneric, cum o fi pe restul drumului?
• Iluminarea şi luminanţele sunt distribuite neuniform. Umbrele şi petele alternante lumină-întuneric produc un efect stroboscopic deranjant pentru conducătorii auto.
• Iluminatul ornamental de sub grinzi, montat deasupra solului, nu este indicat. Poate produce orbirea participanţilor la trafic (pietoni, biciclişti, conducători auto).
• În zona de sub pod Crişul este mai bine şi mai corect iluminat decât spaţiul de deasupra destinat circulaţiei publice.
În concluzie:
Iluminatul stradal realizat pe Podul Centenarului din Oradea este în realitate un iluminat festiv-ornamental cu o utilitate estetică admirabilă, dar cu una practică nesemnificativă.
Podul este un succes. Iluminatul este un eşec.
Mă aşteptam să ia foc facebook-ul aţâţat de vijelia pasionaţilor entuziaşti. La multele dezamăgiri înfruntate până acum s-a mai adăugat una. Nici măcar un comentariu. Nimic!
De unde se vede că entuziasmul nu este suficient chiar dacă acesta se însoţeşte cu postări ironic-maliţioase de genul „Marele… a scris un nou articol despre…”. Când te pricepi doar la „A-uri”, „B-uri” şi alte „PVC-uri”, adică eşti cam subţire la meserie, smerenia aducătoare de folos este o obligaţie. Altfel…
À bon entendeur, salut!
Dar si-a indeplinit 100% scoul, sa dea bine, sa placa la public!
“Podul este un succes. Iluminatul este un eşec.”
Rolul DECORATIV este excelent …
” iluminează suprafaţa superioară a grinzilor şi nu carosabilul sau trotuarele aşa cum este firesc.”
Evident!
Pentru asta nu este necesar sa fi expert in iluminat public, ci erade ajuns un pic de bun-simt.
Ca sa calculezi exact nivelul de iluminare jos pe carosabil sau pe trotuar, trebui sa ai notiuni de optica sau macar de geometrie in spatiu, darf ca sa iti dai seama APROXIMATIV ca “lampa amplasata acolo sus va ilumina mai degrama grinda”, era de ajuns un dram de bun-simt!
” Iluminarea şi luminanţele sunt distribuite neuniform. Umbrele şi petele alternante lumină-întuneric produc un efect stroboscopic ”
rs
Efectul strobo apare cand mergi cu oarecare viteza, dar ORBIREA s produce si la viteza mica.
La sfarsitul anilor ’80 se facea economie si la iluminatul public, si in pasajele subterane, dar si pe strazi. Intersectia era luminat, ins cand ajungeai de pe strada intunecate in intersectia cu lumina, efectul era de orbire!
Iar cazuri in care lampile, in loc sa lumineze carosabil sau alt obiectiv, bat in ochii soferului sau pietonului,sunt destule, si acum ca si inainte de 1989!
“Daca nu face, de ce n-a facut?!
Daca a facut, de ce a facut, ca nu e bine?!
Carcostasi mai sunteti!”
Puţin bun-simţ şi mai multă pricepere ar fi evitat bâlbele. Ar fi rezultat un iluminat decorativ excelent, dar şi unul util participanţilor la trafic (pietoni, biciclişti, conducători auto …). Ca lucrare inginerească şi edilitară îmi place podul. Măcar de s-ar face mai multe ca asta. Doar că din cauza iluminatului nu este desăvârşită.
Am amintit efectul strobo pentru că este mai cunoscut. Petele alternante lumină-întuneric şi umbrele provoacă ochiului solicitări dincolo de normal. Unii, mai sensibili le resimt cu uşurinţă.
Departe de mine gândul de a fi cârcotaş. În esenţă este vorba de respectarea unor norme tehnice precise şi obligatorii. În ţara lui „merge şi aşa” asta este o utopie. Dacă înainte de 89 erau călcate în picioare cu graţie, astăzi nimic nu ne îndreptăţeşte să le eludăm. Doar neştiinţa, nepăsarea, lipsa de rigoare şi de probitate profesională …
Mai mult bun-simt!
nimeni nu detine TOATA comptenta, dar puteu intreba pe unii care au experineta, era vorba de evitat greselile deja facute de altii, mai inainte!
Efectul strobo este o realitate, la viteza: la TV sunt avertismente inaintea uor filme, sa trebuieasca averistizari si la intarea pe pod?
Dupa 1990,de ideologia comunista am scapat imediat.
De mentalitati, mult mai greu.
iar de abordarea cu „las’ ca merge şi aşa” pare imposibil sa scapam!
Postarea de pe FB cu „marele” nu a fost ironic malițioasă. Nu știu de ce a părut așa. C.D. Mocanu chiar este respectat de către acea comunitate mică. În general însă, acolo, se discută mai mult despre istorie, nu atât despre dezastre urbanistice actuale. Se discută și despre acelea, dar mai mult pe secțiunea de pe forumul Softpedia al comunității, pe FB mai mult text. Ne bucuram pentru atenția și complimentele acordate.
Din păcate, cel puțin în București, deși cred că și în alte orașe, există o logică economică implacabilă: Este necesar să se cheltuie anumiți bani într-un anumit fel, ca să vină fonduri din altă parte. Și ca să putem face contracte cu firma lui cumătru. Așa se explică distrugerea stâlpilor istorici de pe Magheru, pentru a fi înlocuiți cu unii de calitate mai slabă, neîncadrabili estetic zonei. Plus că acei stâlpi sunt mult mai ușor perisabili. Există logica de la „planned obselence”, adică un obiect utilitar, atât în spațiu public, cât și privat, are o durată de viață limitată tehnic din motive economice, pentru a putea fi înlocuit de altul după „expirare”, chiar dacă nu este uzat tehnic și ar putea funcționa cel puțin cât a mai funcționat. Observăm că și arborii au un „termen de expirare”. În București, arborii trecuți de o anumită vârstă sunt tăiați pentru a fi înlocuiți cu puieți, pentru ca să se poată absorbi fonduri europene. Așa-numita „toaletare” este un mod discret de a eutanasia arborii ce au trecut de termenul de „expirare”.
Plus că este și așa-numita gândire „în general”, care gândește în termeni vagi gen: „Trebuie să scăpăm de vechituri și să aducem ceva nou.”, fără să îi pese că, dacă iei la mână concret toate detaliile relevante, nu este convenabil să fie așa. Modul tradițional românesc de fapt este de a schimba ce este vechi, indiferent dacă are valoare istorică, indiferent dacă este oportun economic sau tehnic, de dragul de a aduce „noul”, eventual trendul. Vorba lui Oprescu în fața celor ce acuzau distrugerea caselor monument istoric: „Jos cu cocioabele astea!”, vorba ce îmi aducea aminte de mai celebra spusă de Elena Ceaușescu: „Jos porcăria!”. Kitsch-ul estetic domină mintea edililor, mulți niște parveniți, dacă îi luăm la gradul de cultură.
Pe secțiunea de pe forumul de pe Softpedia de la Muzeul Lămpilor discutăm destul de mult despre LED-izarea impusă de EU, LED-izare ce distruge nu doar iluminat de valoare istorică, ci distruge și eficiențe concretă a unui sistem de iluminat ce merge bine. Becurile cu vapori de sodiu și-au făcut treaba multă vreme cu mult succes, fiind și produse în București, la Luxten, fostul Electrofar. Iar acum vedem cum se aduc LED-uri importate din China, numite pe secțiunea aceea „pocnitori chinezești”, ce luminează slab și cedează repede. Luxten înșiși au început LED-izarea în București, cu LED-uri importate din China și re-ambalate de ei. Și Electromagnetica din București mai produce corpi cu LED-uri importați de la chinezi, fără însă să aibă prea mare succes. Elba din Timișoara s-a reinventat, a închis fabrica veche, a deschis una unde produc corpi cu LED de import, din fericire nu doar din China. Pe mine mă deranjează destul de mult faptul că se duc pe copcă vechile noastre fabrici de becuri și aparataj: Luxten, fostul Electrofar București, Romlux, Selum, Electromagnetica. Elba o duce mai bine, dar Elba nu este, în mod tradițional, producător de becuri și aparataj, ei fabricau și fabrică corpuri, în care reîmpachetează becurile produse în altă parte.
Dacă faceți un articol despre lămpile Norris, ar fi foarte interesant despre modelele ce au stat la baza corpilor românești A, B, C, ce au făcut istorie la rândul lor. Cât provin din Norris, din corpi Philipps similari.
Ce putem face?
Diagnosticul este foarte bine pus:
„Trebuie să scăpăm de vechituri și să aducem ceva nou.”
Dar care este solutia, ce se poate face?
“cum se aduc LED-uri importate din China, numite pe secțiunea aceea „pocnitori chinezești”, ce luminează slab și cedează repede.”
Trecera la iluminatul cu LED-uri este o idee buna, iar in china se produce acum TOTUL, nu este vina lor ca noi importam numai pe cele mai ieftine si mai proste!
In apartament am terminat de trei ani inlocuirea becurilor cu incadescenat sau CF cu cele cu LED.
La inceput am fost dezamagit de putere redusa si nedumerit de durata de viata muuult mai redusa decat cea teoretica, apoi mi-a picat fisa: desigur ca nu s-au stricat toate cele 20 de structuri LED, ce se stric repede este “controllerul”, stabilizatorul care le asigura tensiunea de lucru!
Sigur ca s-a fi putut ca structurile LED sa fie montate / asamblat la noi, dar cine sa aiba interes in asta?