scris de Ando
Cum era de aşteptat, la intersecţia străzilor Eminescu cu Aurel Vlaicu şi Erou Ion Călin, ne-am pricopsit cu „măgăoaia” asta care brutalizează, efectiv, toată zona din jur cu înălţimea sa.
Ciudat sentiment! Parcă era mai „frumos” înainte, cu scheletul de beton care zăcea de ani de zile, dar care, măcar era ascuns sub vegetaţia spontană.
A fost trist regulamentul zonei protejate care, pe de o parte, prevedea acolo zona construibila si, pe de alta, avea un coeficient de utilizare al terenului monstruos pentru zona … Prada perfecta a rechinului imobiliar si a atelierului de arhitectura axat doar pe elefanti si balene.