E la noi, da’ zici că nu-i ca la noi!
… și-am putea încheia aici, întrucît ce să zici despre Oradea, cînd te lasă cu gura căscată?
Un oraș de văzut, de simțit, de admirat – un oraș norocos.
Norocos, fiindcă-n ultimul deceniu a trecut prin refaceri și prefaceri, înflorind de-a dreptul.
Norocos, fiindcă n-a plătit același tribut ca alte orașe-n vremea cînd comunismul rădea cartiere-ntregi și le distrugea sufletul.
Norocos, mai ales, fiindcă… fiindcă gospodarul de azi are ce renova, ce repara și ce readuce la viață!
Și uite-așa, Oradea – Oradia! – e, poate, cel mai frumos oraș din Țară. Ce mai contează că-i așa departe? Te duci la el cu inima caldă și-așa.
Ce să faci aici? În afară de faptul că poți să boierești fără să faci nimic, le poți face pe toate. Să te plimbi toată ziulica printre palate, să te hodinești la o bere rece oriunde-ai chef, să te plimbi iară – și după toate astea, să vezi ce mai e: nenumărate moduri de distracție, toate pe bază de bălăceală.
Să-ți pui burta la cale – bucătăria maghiară se simte-n meniuri! – să mînci plăcinte, prăjituri și… hai, înc-o bere rece!
Văzurăți, da? Fain oraș! Și-i încă mult, mult de muncă la el. Destule case-și așteaptă vremea renovării! Însă-i nedrept să ne uităm numai la centrul cel colorat și strălucitor; străzile ce se depărtează de el sînt și ele încîntătoare; găsim scuaruri și parcuri umbroase peste tot; ne putem plimba-n pofta inimii pe malul Crișului; dăm tîrcoale bisericilor; căscăm gura la sumedenia de detalii frumoase și – peste toate astea – ne binedispune atmosfera plăcută. Chiar și zilele caniculare-s respirabile iar serile-s lungi, mai lungi ca acasă.
Terase, v-ați prins, sînt; locuri pietonale unde să te strîngi și de unde să pleci mai departe, aidoma; și peste tot case vechi, în care să poți locui cîteva zile avînd tot confortul.
Amestec de civilizație și năzuințe – se simte la fiece pas, de la palatele ridicate-n celelalte vremuri, despre care rușinos de puțin vrem să știm, pîn-la forfota de azi a orădenilor, pentru care statul degeaba-i mare rușine – locul te atrage și te pune pe gînduri totodată: grozavă-i Oradea așa cum e, dar și cum vrea să fie.
Și are tot dreptul să vrea să fie, dacă ne gîndim la ce-a fost și de cînd a fost: oraș vechi, viu, important, de pe vremea cînd în partea asta de lume se cam termina lumea.
Ce să mai zici dacă te abați nițeluș spre Complexul baroc, unde pe lîngă palat și surprinzătoarea biserică (interiorul te dă pe spate) mai ai și-o colonadă podită cu lemn de-un sfert de kilometru? Și-n cea mai călduroasă zi e răcoare pe Șirul canonicilor. Păcat că-s locuri care mai degrabă pot fi admirate pe dinafară, intrarea oamenilor în palat – și nu numai în palatul ăsta, ci și-n altele din oraș! – nefiind încurajată.
A – reiese din poze lipsa mașinilor, nu? Nu-i o păcăleală: traficul în Oradea e lejer de tot; dar poate și pentru că poți să te duci de colo-colo cu tramvaiul ori cu taxiul.
Ce-ar mai fi? Bunăoară, merită cu vîrf și-ndesat să te abați pîn-la Grădina zoologică! Nu-i mai mare decît cea din Pădurea Băneasa; n-are mai multe animale; dar poți sta-n ea cîteva ore bune, simțindu-te bine, nu s-alergi un ceas printre țarcuri, la fel de chinuit precum animalele dinăuntru. Aici ai un parc veritabil, cu umbră și aer bun; poți da de mîncare animalelor – de la găini la capre și de la porcușorii de Guineea la cămile. Orădenii vor să mute grădina mai în afara orașului, într-un loc și mai mare, și mai aerisit; să vedem cînd o fi gata.
Mai e și cetate, și-un deal pe care să te sui și să cuprinzi cu privirea toată zarea; mai sînt și bucuriile din apropiere de la Băile Felix…
Fără să țipe asta, Oradea-i plăcut și bun cu turistul. Ce fel de turist vrea aici, nici Oradea nu știe deocamdată. Poate veni amatorul de-un city break splendid; poate veni familia cu chef de joacă și distracție – pentru care s-a construit ditai parcul acvatic la care chiar poți ajunge și pe jos – oricine poate veni aici.
Cum vii aici, firește, e mai complicat. Capitala-i departe rău, așa că cel mai cuminte-i să iei avionul, deoarece chiar nu-s puține zboruri zilnice – ba chiar pare că mai e loc și pentru altele. Aeroportul local e mare, plăcut, apropiat de oraș și taxiurile-s de încredere. Singura belea cu zburatul este că bagajele de cală întîrzie îngrozitor de mult, din ce în ce mai mult, pe aeroportul Otopeni. E trist și că a cam dispărut obiceiul nostru de a aplauda pilotul la aterizare; parcă nu mai are nici un haz acum.
… ei, și uite-așa, ne-am mai făcut o vacanță: una bună. Hai la Oradea!
comentarii