Doamne-fereşte să fim nevoiţi să primim vreun străin şi să fie nevoie să petrecem cu el vreo două-trei ore. Ne gîndim: un’ să-l ducem? ce să-i dăm să mănînce? dacă o să vadă prin oraş vreun cîine vagabond? dacă o să-i iasă nişte aurolaci în faţă?
… şi ajungem să-l ducem doar la Caru cu bere şi la Muzeul Satului – şi la plecare să-i dăm o cămeşă sau vreo ploscă.
Mofturi.
Cam îi cazul să terminăm cu cocoloşitul străinilor. Ete fleoşc! mare chestie că o să vadă un cerşetor! Se surpă lumea dacă le dăm un mic şi o merdenea în Amzei!
M-am văzut luna trecută, într-o seară, cu un prieten – era pentru prima oară aici. Mă gîndeam ce să-i arăt, unde să-l duc, îmi băteam creierii – pînă cînd m-am relaxat şi l-am dus la Cocoşatu, unde am mîncat cei mai buni mici şi am făcut haz de istoria nefericită a locului – patronul de-abia se spînzurase, dar Cocoşatul întorcea într-o veselie micii pe grătar. Apoi – fiindcă drumul spre centru era aglomerat, l-am dus înapoi în oraş prin Dămăroaia, şi profitînd de asta, ne-am abătut şi pe la cofetăria Victoria, unde i-am dat o mascotă excepţională, excepţională. Aveam la mine şi o pîine dintr-aia de la Sfîntu şi i-am dat să guste; omul a fost încîntat.
Simplu, sincer şi plăcut.
Să lăsăm mofturile!
Mmmmmmmmm!Mici de la Cocosatu’!Cred ca numai aia de la Kaufland Floreasca le mai pot tine piept.Iar cu strainii?mai lasa-i frate ca atunci cand mergi la ei,tot la carciuma de cartier te duc,atata doar ca se cheama PUB.N-or avea ei maidanezi dar,cersetori si mizerie,se mai afla si pe la ei.
Micii de Kaufland s-au schimbat la compozitie acum vreo 2 ani – de la nota 10+ au trecut la 9,80 dar totusi – inca mai simt diferenta 🙂
Dacă tot ai ajuns în Dămaroaia puteai să treci cu el și pe la tămăduitoarea Sultana, îi mai dezlega o cununie îi mai scotea un argint viu, că tot vrea madam pleșcoi să mizeze pe turismul mistic.
Freesys, omu’ n-avea nevoie, ce să fac?
Nu ştiam de turismul mistic, dar sună ca o nişă profitabilă, ce să zic?
Corect; şi eu am depăşit faza asta, înca dinainte de 89, când am dus nişte musafiri la Muzeul Satului şi prin Herăstrău.Au fost încîntaţi!
Am principiul meu: nu există ţară fără ceva interesant!
Dacă ai timp, poţi-chiar cu o sumă decentă- să-i faci musafirului o şedere plăcută aici,la noi.
Pentru că,la urma urmei,ce ştim sau ce înţelegem şi noi din problemele lor reale,dintr-o excursie de maxim 2 săptămâni făcută într-o ţară străină?
Nicăieri viaţa nu-i uşoară…
La ce filme văd că fac americanii în ultimul timp, nu m-ar prinde mirarea dacă aş auzi că sunt interesati de niscai ghicitoare din Romania 🙂