despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

Pante (II)

citiți prima parte

Trecem Gîrla: prima dată dăm atenție interesantelor coborîșuri ale Vitanului, puternic afectate vizual de construcțiile contemporane; cu siguranță, însă, trebuie văzute străzi ca Nucului, Grădinarilor, Peneș Curcanul, Foișorului ori Călugăreni, fiindcă n-au pierdut chiar tot ce-aveau.

Ne putem abate și-n groapa „Mirajului”, cu puzderia de străzi care au pante interesante în sine, deși-s nepuse în valoare de cartierele de locuințe ridicate pe-acolo.

O pantă care azi nu ne spune nimic – cea deasupra pasajului Mărășești – fusese înaintea demolărilor un splendid bulevard; păcat că dovezile fotografice (ce le găsim comentate pe pagina „Cartierul Evreiesc”) n-au păstrat-o cum se cuvine, alături de multele artere ce curgeau spre Gîrlă.

Ne-au rămas și interesante diferențe de nivel la străzile de azi Mămulari și Negru Vodă, prilej de ganguri cu trepte și alte ghidușii ceaușiste.

Amintim și de ciudățenia străzii Maximilian Popper, care – ciuntită și strîmtată de albia bulevardului Unirii, are o cornișă tare interesantă îndărătul blocurilor!

Venim și mai în Centru! Nu uităm să ne abatem prin spatele Cocorului; unde Calea Moșilor veche și străduțele învecinate merită luate-n seamă.

Trecem în Centrul Vechi, unde, din strada Franceză, ne uităm un pic în jos pe Tonitza; dup-aceea pornim pe Calea Victoriei. Pe lîngă CEC, strada Marconi e cea mai interesantă, dar și cea mai puțin luată-n seamă. Dumitru Râureanu e scurtă și frumoasă. Mihai Vodă, Lipscani, Eforie îs, toate, bine cunoscute.

  

Bulevardul se deschide îmbietor; urmează Constantin Mille, Matei Millo și, desigur, Cîmpineanu – ce are-n jos și o curbă de efect.

 

Deja cînd ajungem la Știrbey Vodă s-a cam terminat cu perspectiva, dar nu ne oprește nimeni să mergem mai departe pe strada asta pînă ne-ntîlnim cu strada Luterană; mai încolo, ne face cu ochiul strada Spiru Haret ce ne duce-napoi spre Cișmigiu, continuîndu-se armonios cu Poiana Narciselor.

După care ne bucurăm de Schitu Măgureanu, care curge de-a dreptul minunat pe lîngă parc; sau să ne lăsăm pe strada următoare, Constantin Cristescu… ori chiar pe Berzei.

 

Mai amintim și diferențe aproape insesizabile de relief, care se fac însă din străzile Virgiliu, Macedonia și Vespasian ceva aparte. Și cum să uităm de Ștefan Furtună, care – la fel – coboară blînd înspre Dîmbovița?

Un delușor interesant, între noul bulevard Barbu Văcărescu și strada ce aduce aminte de vechea gară Herăstrău. Calea Floreasca are, pe lîngă lacuri, ceva-ceva; bulevardul Mircea Eliade se lasă și el, urmînd malurile joase….

… iar mai departe, în țigănia Teiului, sigur se găsesc destule pitorești străzi de care, sincer, am cam uitat. Aș zice, mai degrabă, să le căutați – surpinse de-a lungul vremii – în arhivele cinematografice ale Studiourilor Buftea.

Cam atîta: dac-am fușerit-o n-a fost dinadins; mai e mult de vorbit despre nimicul ăsta bucureștean – dealul, panta, perspectiva.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aicilista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>