Dulce-i, uneori, anacronismul plăcuțelor stradale bucureștene. Cît de mult rezistă, cît de multe ne-nvață: sînt lucruri despre care nu odată le-am arătat!
Plimbîndu-ne pe lîngă Cișmigiu, vedem forma veche a numelui bulevardului ce urcă spre Popa Tatu. Noi îl știm ca „Schitu Măgureanu”, ceea ce – pe mine cel puțin – mereu mă face să mă gîndesc că Schitu-ăsta a fost cineva.
Azi, străzii ăsteia-i spunem mai scurt și mai simplu: „Tunari” – dar mai demult obișnuiam să-i articulăm denumirea.
Între Filaret și Viilor, o străduță cuminte; la vremea cînd s-o fi pus tăblița pe zidul cășii, de mirare c-au scris corect „fostă”, dar „Calugarului” a rămas fără cuvenitele ă-uri:
Cine se gîndea că taman în Drumul Taberei se mai găsește și forma asta învechită a denumirii? Bine c-am văzut!
O-ntreagă istorie adunată pe-o tăbliță smălțuită; dacă ne stîrnește o plimbare de toamnă prin minunatele „Capitale”, cu atît mai bine!
- Istoria modelelor de plăcuțe stradale
- o colecție de mici plăcuțe cu numere
- o colecție de tablițe și inscripții
- lista episoadelor din seria „Civilizaţie publică”
- lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
comentarii