primării după un an.

Un an de activitate e un prilej bun să cîntărim ce s-a făcut în administrațiile bucureștene.

Sectorul 1

Puțini oameni publici mai huliți decît primarul Armand. Ce-i drept, și ei îi place să inflameze grozav lucrurile și s-o ție pe-a ei atunci cînd crede c-are dreptate. Lăsînd asta la o parte, cetățeanul nu simte vreo îmbunătățire a vieții; pentru un sector bogat, disfuncționalitățile sînt rușinoase și s-au pierdut, în timp, lucruri ce mergeau bine – fără a se întrevede nici o urmă de interes pentru recuperarea lor.

Sectorul 2

Primarul Mihaiu are, în general, presă bună: s-a păstrat obiceiul precedentelor administrații de a cultiva mass-media. Altminterea, deși (pare că) nu știe ce să facă mai întîi, primarul – una peste alta – gestionează onorabil situația, fără a reuși (sau a căuta) să facă schimbări mari în bine. E cel mai puțin toxic primar bucureștean și e îmbucurător să vezi cum nu urmărește crearea unei „identități“ locale.

Sectorul 3

Primarul Negoiță continuă să facă ce s-a învățat. Lucrurile nu par să meargă într-o direcție bună și – asta fiind unul din lucrurile care în realitate contează pentru oameni – atmosfera nu e mereu mai plăcută decît în alte sectoare. Aroganța primarului, din păcate, nu e cenzurată în mod eficace.

Sectorul 4

Primarul Băluță e obositor de neobosit și caută cu prea multă ardoare să-și lege imaginea de cea a sectorului. Cetățeanul e, parcă, silit să trăiască mereu în altertă, neștiind niciodată ce se va mai schimba în funcționarea spațiului public. E aiuritor felul personal în care primarul vede și trunchiază conceptele nobile ale comunității și mobilității.

Sectorul 5

Primarul Popescu-Piedone e cam ceea ce trebuia sectorului. Fără să schimbe nimic din felul în care administrația privește cetățeanul, a spoit pe ici-colea. Deși nu-s puține semnele îmbucurătoare pe care omul le întîlnește pe stradă, nu se reușește asigurarea temeinică și susținută a serviciului public.

Sectorul 6

Dac-ar fi să-l crezi, primarul Ciucu nu șade deloc cîtu-i ziua de lungă. Dacă-i întrebi pe cetățeni, asta încă nu se vede; nu se traduce în foloase aduse comunității. Politicianist perfect, legitimează din ce în ce mai des abordările heirupiste din sectoarele 3 și 4: descoperă că bordurile și gărduțurile zidite sînt bune și calculează că existența unor companii deținute de consiliul local e benefică.

Capitala

Primarul Dan încă nu poate fi citit. Nu se cunoaște ce vrea și ce poate și nici ce nu vrea și ce nu poate.

Concluzie

Atît în sectoare, cît și la nivel municipal, eșecul instituțional se perpetuează. Primăria rămîne legată de persoană și nu funcționează ca aparat public în sine. Ceea ce înseamnă „civic” nu e considerat important. Nu avem nicăieri exemple viabile de opoziție.