Matache: greșeala unui oraș.

Acuș-acuș se fac opt ani – Doamne, cum au trecut! – de cînd putem circula iar pe la Matache, pe noua stradă Buzești-Berzei. Îi zicem „noua”, dar, firește, nu mai e de mult așa: opt ani însemnează, desigur, ceva.

Înaintea anilor ăștia, au mai fost și alții – deloc puțini la număr – în care zona s-a scufundat în mocirlă, ciudă și nepăsare, culminînd cu începerea demolărilor pentru bulevard: unșpe ani se fac de-atuncea, să știți!

Au fost vremuri îngrozitor de pocite. Demolărările-s îngrozitoare – n-au cum să fie altminterea – însă de data asta, interesul Capitalei a izbîndit și s-a putut construi bulevardul visat încă cu-n secol în urmă: știți cît și l-a dorit orașul nostru!

Au fost și vremuri în care societatea civilă a privit demolarea zonei Matache ca pe un război. Și societatea civilă a pierdut războiul, însă-n realitatea victima acestuia a fost viața de la Matache.

Vina societății civile a fost pe măsura obtuzității primăriei. Toți oamenii bine-intenționați care-au încercat să salveze haznaua n-au reușit decît să întîrzie lucrările, conducînd, întîi de toate, la omorîrea întregii zone; mai apoi, cînd nu mai era nimica de salvat și lupta fusese pierdută, societatea civilă s-a retras – parcă-n ciudă! – și nu și-a mai întors privirea către locurile astea nenorocite.

Și nici azi nimănui nu-i mai pasă de Matache: locul a fost lăsat să se „regenereze” de la sine… dar cîtă putere și știință are Capitala să se regenereze, să se reinventeze, să scoată iar capul deasupra mlaștinii?

Matache nu-și revine de la sine: n-are cum. Nu-și poate răzbuna soarta – și mai e un motiv, altul decît dezinteresul administrațiilor publice actuale și fuga societății civile: vedeți voi, zona Matache murise dinainte.

Matache murise deja – precum steaua Poetului – cînd lumea s-a gîndit c-ar fi frumos să fie salvată. Matache murise încă din anii ’90, degradarea se simțea de la an la an, de la sezon la sezon: doar că nimeni nu luase-n seamă asta.

Iar cetățeanul de azi, pe bună dreptate, se poate întreba: oare merită să mai ținem astfel de o piață aici? Oare – în înțelepciunea noastră civică – nu-i putem găsi locului alt folos, alt rost?

Am greșit ca oraș? Nu-i nimic!

… dar de ce continuăm să ne purtăm în greșeală?