Iată-ne pe Coposu colț cu Hristo Botev. O casă nici prea-prea, nici foarte-foarte, trecută deja printr-o renovare care – surprinzător – a păstrat mai multe din vechea clădire decît în multe alte cazuri, mai ales volumele; păcat de adăugirile ornamentale nefericite.
După un deceniu de la amintita renovare, iat-o primind și-o împrospătare, ajungînd cu ocazia asta mai mult spre aerul inițial. Ceea ce-i bine.
La brizbrizuri, pesemne, au ținut prea mult ca să le dea jos. Ceea ce-i nu-i atît de bine.
Una peste alta… e mai degrabă bine – așa că v-o arătăm:
comentarii