… fiindcă noi, oamenii, nu ne schimbăm vreodată, ne place să vrem „binele”… dar mai degrabă să ne fie nouă bine.
Da, ne pasă de poluare, de fum, de emisii… Ne uităm urît la ăia de lîngă noi care nu-s la fel de implicați și ne facem că nu-nțelegem de ce nu le pasă.
Păi, pentru că nu-i simplu: pentru că pentru fiecare acțiune de-a noastră, cineva se pricopsește mereu o re-acțiune…
Ia, nu mai mergem cu tramvaiul, întrucît pute; bicla ori trotineta ne duc mai lesne la treburile noastre. Ce se-ntîmplă? Mai puțini oameni civilizați în tramvai: și-așa am ales să batem, fără s-o urmărim, un cui în sicriul transportului public.
Ia, lăsăm mașina acasă, fiindc-acolo și lucrăm: și cînd mai ieșim cu ea prin oraș, ne stă mintea-n loc de la ce trafic e-n continuare. Dar, oare, statul ăla acasă unde – din deșt – chemi la tine pe băiatul cu prînzul, pe băiatul de la Bringo, pe băiatul ce-ți aduce comanda de la eMAG pe care-ai făcut-o doar ca să vezi dacă chiar vine în două ore, ce impact are asupra orașului?
Toți băieții ăștia care aleargă de colo-colo – băieți cărora, nu-i așa, consumul nostru „le dă o pîine” – oare cu ce se deplasează… prin tot orașul? Scot, oare, dubele și scuterele de curierat parfum de trandafiri pe țeava de eșapament?
Ce aiurea – noi, cu mașina noastră servisată anual, EURO 6, hibrid sau electrică, circulăm mai puțin… și rezultatul e că alții – cu droașca EURO 3 și cu motorul segmentat pentru a doua oară – circulă mai mult… pentru noi, cei care circulăm mai puțin.
Deși majoritatea noastră covîrșitoare locuim la cinci minute distanță de orice magazin bine aprovizionat, iar ne pute: acolo vin oameni care uneori își mai dau masca jos, care se uită urît la noi… cu care, nu-i așa, nu face să interacționăm. Vedeți voi, cu concetățenii și vecinii nu putem avea o relație contractuală, dar cu livratorii și curierii, da.
De prea multe ori, chiar și cînd nu putem părăsi casa, ni-i mai „simplu” s-așteptăm să vie băiatul de la Bringo cu niște tîrguieli amărîte, decît să rugăm pe cineva să se repeadă, în drumul lui, și să ne-ajute.
Fără să ne dăm gîndim că pentru acel cineva – poate un vecin mai amărît, poate femeia de servici – ajutorul pe care ni l-ar da nouă ar însemna mai mult.
comentarii