Ce bine-i să ridici din cînd în cînd privirea! Ai parte de-o frumoasă surpriză.
Niciodată pîn-acum nu remarcasem modelul ăsta de „moț” care protejează vîrful stîlpului de beton.
Mai mulți ca el, pe Ștefan Furtună (azi, Mircea Vulcănescu) – ajunși acolo, să ne prezentăm omagiile și minunatului stîlp metalic de la intersecția cu Popa Tatu.
- Stîlpii Mannesmann (I) • Stîlpii Mannesmann (II)
- Cum să „termini” un stîlp
- Lampa Zürich: partea întîi • partea a doua • partea a treia • partea a patra • partea a cincea • partea a șasea
- lista episoadelor din seria „Civilizaţie publică”
- lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
“Moţul” se numeşte vârfar. Rostul lui este să împiedice acumularea apei de ploaie în interiorul stâlpului. În secundar avea şi rol decorativ. Cel din fotografii este din perioada de început a producerii industriale a stâlpilor din beton armat centrifugat şi de generalizare a utilizării acestora – anii ’50. Erau două modele. Deşi ştiam de existenţa lui, pe acesta nu l-am văzut până acum şi am văzut la viaţa mea mulţi, mulţi stâlpi, dar cum e şi normal nu i-am văzut pe toţi!. Stâlpul şi vărfarul au vreo şaptezeci de ani.
Cînd l-am văzut nici nu credeam că-i atît de valoros și din punct de vedere istoric!