Gloria ziarului Evenimentul Zilei a apus de mult. Azi e o fiţuică, mare cît un afiş pus la intrarea-n bloc, care nu conţine nimic; rar cîte-o zvîcnire, cîte o anchetă, cîte o dezvăluire – atît.
În căutarea succesului trecut, EvZ îşi închipuie că readucerea lui Cristoiu şi revenirea la bulina roşie o să facă miracole.
Dragii mei – nu bulina face ziarul.
Ci conţinutul; dar voi n-aveţi tocmai asta.
Apropo, bulina cea nouă e şi urîtă rău.
M-am linistit,credeam ca Ardei Umplut,nu mai revine sa scrie in presa.Daca nu scrie un editorial despre violatorii de gaini,capre,oi si alte patrupede ori zburatoare,eu nu cumpar ziarul.Asa cum nu l-am cumparat nici “atunci”!
Am amintiri plăcute cu bulina roșie. Dar nu cu ziarul. 😉
În ’92-’93 mergeam foarte mult cu taxiurile EvZ. Compania de taximetre avea vreo 6-7 mașini (așa îmi amintesc) și mă împrietenisem cu toți șoferii pt. că mergeam enorm cu taxiu’.
Și toți erau oameni. Cu O mare. Ajunși acolo prin diverse întâmplări (poate s-ar putea scrie niște scenarii de film pe treaba asta). Și-și făceau meseria cu plăcere – spre deosebire de cei din companiile abia ieșite din socializm/comunizm (Getax poate vă zice ceva)
De unul din ei, poreclit “unchiu”, o idee mai în vârstă decât ceilați, cărunt și care se vedea că face meseria asta de nevoie, m-am atașat mai mult… a fost prezent și la cununia noastră civilă…și nu că l-am invitat… cred că acum trebuie să fie pe la vreo 70 și ceva de ani.
Și pt. că tot e vremea care e afară, mi-aduc aminte că pe o vreme asemănătoare am venit cu unul din respectivii șoferi de la Cora Pantelimon (la vremea aia nu exista, dar cititorii care-au deschis internetu’ mai târziu au astfel un indiciu mai clar) până la Așchiuță în Calea Griviței fără ca respectivul să atingă frâna. Avea plăcuțele de frână duse complet la Dacie (mogulu’ de la vremea aia aproba greu reparațiile) și dacă punea frână ar fi sudat etrierii de discuri … :)) (a făcut la un moment dat o probă de cum e să frâneze și m-am speriat de zgomot…)
eh, scuze că-s oarecum “off-topic”… e cald la gura caloriferului 😉
eu nu tin minte taxiurile alea, neam!
Da’ de amintiri frumoase, mereu bucurosi.