… ohoo, ne plac filmele; nu ne mai place la film, dar asta-i altceva.
Cinemaul a fost o distracție la-ndemîna oricui și tuturor. Am reușit să vă arătăm puzderia de spectacole care rulau în sălile bucureștene în anii de după Război: 1945… 1946-47… 1948.
Pe măsură ce ne Uniunea Sovietică ne influența tot mai tare, filmele franțuzești, englezești, și – mai ales – americane se răreau; proprietarii sălilor de cinematograf continuau însă să prezinte premierele cît puteau de atractiv:
… dar de la an la an filmele occidentale se tot răreau… și dispăreau. Cîteva spicuiri din ziarele anului 1949 sînt grăitoare:
Firește, industria cinematografică autohtonă – de curînd naționalizată – reîncepea să producă.
Istoria – știți voi cum se-ntoarce ea! – a făcut să trecem peste toate. Semnele bune încep să se simtă; societatea devine tot mai deschisă, așa cum ne dăm seama din tăieturile presei anilor 1964 și 1966.
Cinemaul încearcă să recupereze, să refacă legăturile cu industria occidentală; ca să ne facem o măruntă idee, iată un anunț din România Liberă despre apropiata premieră a filmului „La nord prin nord-vest” de Alfred… Hitchcook. Lansat în Statele Unite în iulie 1959, ajungea la noi în octombrie… 1969! Dar erau vremuri bune, da – chiar erau.
Rulau aproape toate filmele importante produse în vest și artiștii străini țineau concerte într-un ritm care și azi ne umple de invidie.
Desigur… istoria urma din nou să se schimbe! Zece ani mai încolo – în 1979 – numărul peliculelor importate scade simțitor:
… ajungîndu-se ca-n 1989, înainte de Revoluție, să nu mai ruleze nici un film nou: nu doar occidental, dar nici sovetic. Rareori, în cadrul vreunui eveniment cinematografic cu circuit restrîns, se puteau viziona – de pildă – pelicule dublate est-europene ori scandinave. Încasările sălilor se realizau din proiecțiile succesurilor de casă ale deceniilor trecute, din ce în ce mai degradate fizic și ciopîrțite de cenzură.
Citiți despre cinematografele noastre: Cinematografele Bucureştiului • Cinematografele Bucureştiului – alte liste, alte întrebări • Luînd urma Lirei • Terasa surpriză • Dosuri de cinema • grupul „Cinematografe Bucureștene” • Indicatorul cinematografelor din Capitală (început de ani ’60, sursa, din păcate, neprecizată):
Pe harta aia lipsesc cinematografe care apartin de ansambluri de blocuri importante din primii ani 1960. Cel de la Piata Chibri si cel de la Toporasi. Bulevardul Elisabeta/Kogalniceanu era inca 6 martie deci harta trebuie sa fie chiar de prin 1960 – 1962. Era interesant insa ca un raion s-a numit Gheorghe Gheorghiu Dej inca din timpul vietii lui iar bulevardul abia dupa moartea lui.
@All
Multumesc…
@All
Cinema’ Ileana, Avrig colt cu Chiristigii…