scris de Ando
În perioda asta, ziua fiind mai scurtă, de câteva ori, raidurile mele prin oraş m-au prins, spre final, pe întuneric. Aşa am remarcat, prima oară, că statuia lui Tudor Vladimirescu (cea de pe Eminescu, vizavi de Serviciul de ambulanţă) devine, practic… invizibilă, odată cu venirea serii. Degeaba ridică sabia spre cer vajnicul conducător al pandurilor, sistemul defectuos de iluminare e de vină!
Împins de curiozitate, am luat la pas axa bulevardelor Carol-Elisabeta-Kogălniceanu şi, din păcate, concluzia este aceeaşi: lumina proiectoarelor este direcţionată, în principal, pe soclurile monumentelor, iar personajele principale: fie Kogălniceanu, I. C. Brătianu sau C. A. Rosetti se disting cu mare greutate.
Nu mai vorbesc de statuia lui Bălcescu, din mijlocul Parcului Pache.
O situaţie asemănătoare este cu cele patru renumite statui de pe platoul din faţa Universităţii. Aici, statuile din marmură albă se văd mai bine, dar asta numai pentru că întreaga zonă este luminată mai intens.
În schimb, statuia lui Mihai Viteazu, fiind din bronz, este greu vizibilă, ea necesitând, evident, un sistem propriu de iluminare care s-o evidenţieze.
Şi alte monumente intră în beznă odată cu lăsarea serii. Iată, de pildă, cum (nu) se vede figura lui Eugeniu Carada de pe Lipscani, din coasta Băncii Naţionale.
Sau bustul lui Kemal Atatürk din piaţeta teatrului Odeon.
O paranteză: ce loc potrivit ar fost aici, între cele două teatre – Odeon şi Teatrul de Revistă – pentru un monument dedicat marelui actor Constantin Tănase!
Tot lumina stradală salvează şi imaginea nocturnă a statuii spătarului Mihai Cantacuzino de lângă gardul spitalului Colţea.
Iar la kilometrul zero, îl găsim în aceeaşi nemeritată beznă pe Constantin Brâncoveanu.
După tot ce (mai mult nu) văzusem în această scurtă plimbare, la întoarcere nu m-a mirat nicidecum faptul că statuia lui Ştefan cel Mare din parcul primăriei sectorului 2, de la Obor, nu e luminată.
Şi aici fac o nouă paranteză: iată cum arată, la patru ani de la inaugurare, acele corpuri de iluminare dispuse în jurul monumentului!
P.S. scuze pentru calitatea pozelor de noapte, dar cred că sunt îndeajuns de sugestive pentru ce am vrut să spun!
Prezintă interesul actualilor concetățeni pentru cei care au ridicat țara noastră = Umbra. Oamenii în general, apreciază o statuie, dacă au fost contemporani cu acele evenimente. Altfel, sunt prea proști.
De ce este bustul lui Emil Cioran cu spatele la pietoni?
O fi pentru șoferi.
Mereu mă minunez cum de nu s-a gândit nimeni nimeni să-l pună măcar pe spațiul verde dintre trotuar și clădiri, așa ar fi fost și cu fața spre trotuar, dar și spre stradă dacă țin ei morțis. Și când te gândesti că la inaugurare au participat și niste personalități marcante precum Bălăceanu-Stolnici care s-au înghesuit la poză pe carosabil…