Treceam, de curînd, prin fața unei brutării. Cred că era brutărie – mirosea strașnic pe stradă – și din ce scria pe ușă cam se-nțelegea ce se produce înăuntru.
De ce n-am intrat, de ce nu m-am oprit mai mult, de ce mi-am văzut de drum?
Simplu: pentru că micuța unitate avea niște geamuri fumurii de zile mari; nimic nu-ți făcea cu ochiul de-afară.
Uite, na! N-am avut chef să deschid ușa; n-am avut chef să intru; n-am avut chef să intru ca să ies.
Mare prostie să nu lași omul să vadă – părerea mea.
Vitrina-i sfîntă! Expunerea agață omul, îl îmbie, îl face să-și păstreze-n cap imagini care, mai apoi, se transformă-n dorințe.
Nu mă-mpac cu magazinele cu geamuri acoperite cu reclame și îndemnuri promoționale, cu opacitatea de azi a comerciantului: ce frumos e cînd vitrinele-s mari, luminate, cînd poți căsca gura la ce-i înăuntru; și chiar cînd nu-i rușine să fie etichetele cu prețul, ca să le vezi.
Plăcerea cumpărăturilor e dată de ușurința de a vedea, de a alege, de a-ți fi lăudată marfa.
Să-i iei clientului bucuria asta e rău.
Pe vremuri, în cadrul diverselor magazine, existau persoane bine pregătite care aveau funcția de vitrinieri-decoratori (la Roamarta, Cocor, Unirea spre exemplu). Acum, din cauza înapoierii societății noastre de rahat pe toate planurile, nimănui nici măcar nu-i mai trece prin minte la ce folosește o vitrină.
Înainte, se știa că vitrina contituia unul dintre cele mai răspândite și mai eficiente mijloace de reclamă. Era o problemă complexă, care necesita o analiză amănunțită a caracteristicilor mărfurilor și locului de expunere, a mijloacelor și posibilităților tehnice de etalare etc.
Erau necesare câteva condiții pe lângă creier, pregătire și interes din partea șefului de magazin:
1. Construcția vitrinei
Este necesară o suprafață corespunzătoare. Amenajarea mărfurilor mari într-o vitrină mică duce la îngrămădire. Mărfurile mici expuse într-o vitrină mare creează greutăți la decorarea ei. Lungimea vitrinei trebuie să varieze în raport cu tipul imobilului și cu fațada magazinului. La blocurile cu locuințe (3-4m). La construcțiile comerciale independente (4-6m). Adâncimea vitrinei (pentru cele alimentare 0,9-1,1m, pentru cele nealimentare 1-1,5m). Înălțimea podelei vitrinei față de nivelul trotuarului se stabilește, de asemenea, în funcție de mărfurile expuse. Ar trebui să se știe că mărfurile care sunt expuse trebuie amplasate astfel încât cel care le privește să le poată cuprinde în întregime cu privirea (nivelul mediu al ochiului este de 1,6m). Înălțimea podelei vitrinei va fi deci de aproximativ 0,65m. Amplasarea mai joasă a podelei vitrinei este indicată în cazurile în care se prezintă mărfuri mai voluminoase: motociclete, biciclete, confecții, mobilă (aprox. 20cm). Pentru magazinele alimentare, expunerea mărfurilor se poate face în interiorul sălii de vânzare și la locurile de desfacere.
Vitrinele moderne sunt construite deschise. Avantaje:
– Permit trecătorilor să vădă din stradă ( sau să nu vadă, după cum afirma autorul articolului de mai sus :)) în interiorul magazinului, care astfel devine o expoziție;
– Permit pătrunderea luminii naturale în magazin și ca urmare se economisește energia electrică;
– Magazinul fiind luminat cu lumină naturală, culoarea mărfurilor nu mai este denaturată.
Vitrinele fără fundal se pretează le expunerea celor mai variate grupe de mărfuri (confecții, încălțăminte, băuturi etc.)
Pentru expunerea unor articole mărunte, se amenajează vitrine cu fundal parțial (de circa 0,6m înălțime). Geamurile vitrinei trebuie să fie pe cât posibil dintr-o bucată,. Dacă nu se poate, se va urmări ca despărțitura să fie orizontală, și deasupra nivelului ochiului.
Alte condiții pe care nu le mai dezvolt:
2.Cașerarea vitrinei
3.Etalarea mărfurilor
4.Iluminatul vitrinelor
Pe scurt, din cauza vremurilor actuale în care totul trebuie să fie făcut mai repede, mai ușor și mai simplu, ne scufundăm cu o indiferență minunată în supeficialitate și ignoranță. La noi, totul a ajuns o junglă tropicală. Când vom trece pe lângă o vitrină, dacă vom ști să privim, să încercăm să o înțelegem mai bine. Poate o vom aplauda, sau poate o vom scuipa.
Super comentariu! O adevărată lecție!
Era secție de treapta a II-a, clase de vitrinier la liceele economice (care pregăteau și bucătari și ospătari ș.a.), nu?
În construcția spațiilor comerciale ale anilor 60 calcularea vitrinei în sine (a suprafeței, a iluminării șamd) era o chestiune de sine stătătoare, tratată cu mare atenție.
Piei, Satană, că mi-ai amintit de vitrinele din Germania! De la cele cu mâncare/dulciuri/mică sticlărie artistică până la cele cu ceasuri ori covoare de zece mii de euro…