Niciodată luată-n seamă, bucățica de oraș dintre Vergului, Mihai Bravu și Maior Coravu: și ce păcat! Nu-s, aici decît o mînă de străzi încovrigate, dar se vede bine că-i un mic cartier dichisit, gîndit să aducă folos locuitorilor. Locul se cheamă parcelarea Călărașilor sau Hârjeu; a mai purtat la-nceput și numele lui Socolescu.
Ia, deci: o stradă principală, cu scuar cochet pe mijloc; și, din ea, ba pleacă, ba se-ntorc o mînă de alte străduțe – toate poartă nume de vrednici ingineri și arhitecți (de la-nceput pînă azi, ferite de vremelnice schimbări): cum să nu-ți placă?
Nu rareori îți vine să-ți zici că ai ajuns în cine știe ce orășel cuminte din provincie; mașinile nu gonesc, nu te-mping pe trotuare, și ai timp să caști gura-n liniște…
La ce? Păi, îs grămezi de case frumoase – mai mari, mai mici, pentru fiecare mînă; unele deja au fost înlocuite de construcții mai nepricopsite, iar altele – ce noroc! – se renovează cu grijă; nu lipsesc nici fireștile dărăpănături – nu multe! – și-n dosul vreunui gard mai poți zări și cîte vreo rablă ruginită…
Curțile-s mai toate mici și – spre deosebire de cartierele învecinate, mult mai cunoscute, dintre Maior Coravu, Vatra Luminoasă și Iancului – nu găsim case-tip; fiecare și-a ridicat, de-acum aproape o sută de ani, cînd s-a-nceput popularea, cam ce-a vrut.
Ferit de iureșul automobilistic de pe șoseaua Mihai Bravul și mărginit de buruienișul parcului „23 August” – sau cum i-om mai zice acuma – și de noua construcție a spitalului de copii (doctorul Gomoiu, cel care s-a luptat să fie edificat, chiar a locuit aici, la doi pași), cartierul ăsta-și vede de viața lui.
Doar Primăria reface trotuarele vechi și hîite, așternînd pavaj: pesemne că-i o idee cuminte.
Și noi ce să mai zicem? Nimic: mai bine vă uitați la poze și, data viitoare cînd n-aveți pe unde să vă mai purtați picioarele, treceți și pe-aicea.
Mulțumim și de această dată pentru busolă! Într-adevăr, este o plăcere o plimbare pe acolo. De admirat varietatea arhitecturală a caselor respective. Fiecare cu individualitatea ei. Cine dorește să asezoneze plimbarea și cu o „descoperire” istorică, să caute și vila unde a fost ținut ostatic mareșalul Antonescu după 23 August. Stați mai la o parte și privind-o, încercați să vă închipuiți cam ce a fost pe atunci. Este în zonă. Încercați duminica dimineața, când este și mai multă liniște decât în mod obișnuit.
Revin cu o corectare, zona pe care am menționat-o mai devreme este cea între str. Vatra Luminoasă și str. Maior Coravu. Firește că nu este același lucru, dar sunt oarecum vecine. Rog scuze!
Nu înseamnă decât că putem prelungi plimbarea cu folos, străbătînd celelalte două zone mai cunoscute din vecinătate.
Dacă nu greșesc, imobilul e pe strada Constantin Tănase și cred că are și o placă explicativă.
Așa este, însă placa ne-a făcut cu mâna. Se află însă la proprietarii vilei, în pivniță. Bine că e măcar acolo.
Nu cumva au fost forţaţi să o dea jos? Dacă au păstrat-o, cinste lor!
Cam da, cred că au fost rugați-forțați să o dea jos benevol-obligatoriu. Într-adevăr, cinste lor.
Firește că deranja în lumea asta, deoarece erau prezente acolo cuvinte ca PCR, Mareșalul Ion Antonescu etc.
Oare o mai vedea soarele vreo dată?