despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Un proiect ratat!

scris de Ando

Deşi încă din luna februarie am dat întâmplător de această plăcuţă, m-am luat cu altele şi abia mai târziu am accesat şi site-ul legat de acest proiect.

Desigur, în spaţiul virtual, intenţia autorilor sună frumos:

Străzi cu Renume își propune să creeze o conexiune mai strânsă între oameni și oraș, promovând în același timp ilustratori contemporani. Inițiativa a pornit de la o realitate cotidiană bine-cunoscută: majoritatea oamenilor nu știu cine au fost personalitățile ce au dat nume străzilor din București”.

Aşa că, de curiozitate, am luat la puricat câteva din străzile din cartierul Baicului şi de pe lângă Foişorul de Foc, marcate conform hărţii de pe site-ul mai sus amintit.

In primul rând, plăcuţele (au dimensiunile unui format A3, adică 420×297 mm) sunt – majoritatea – agăţate pe diverşi stâlpi, plini deja cu tot felul de anunţuri, mai mult sau mai puţin, răpciugoase. Deci, şanse mici să iasă în evidenţă.

In arealul meu de cotrobăială, am găsit o singură situaţie în care plăcuţa era poziţionată aşa cum zic eu că ar fi trebuit: lângă placa primăriei cu denumirea străzii.

 Pe asta de pe bd. Pierre de Coubertin n-o pun la socoteală, ea fiind montată cu textul… spre carosabil, poate aşa o citeşte cineva din autobuz!

Apoi: despre ce fel de impact vizual putem vorbi, când traficul pietonal pe multe din aceste străzi este foarte anemic (acesta fiind şi unul din motivele pentru care, de ani buni, îmi place să mă plimb atât de des în aceste zone)?

Iar acolo unde locuitorii chiar au simţit nevoia să evidenţieze în plus personalitatea celui care a dat numele străzii, aceştia au făcut-o fără să aştepte intervenţia vreunui „oneghe”.

Imi pare rău s-o spun dar personal cred că – aşa cum se prezintă acum – „Străzi cu renume” este un demers neizbutit.

2 comments to Un proiect ratat!

  • Anonymous

    Nimeni din Ministerul Educație nu a pomenit vreodată de următorul lucru: mult mai simplu ar fi să se studieze la școală istoria orașului unde am avut biberonul în gură și am crescut. Pentru copiii din orașele mai mari câteva ore 2-3, pentru localitățile mai mici, este de ajuns o singură oră. Se pot aminti monumentele istorice, clădirile importante, oamenii și lucrurile de mândrie. Numele străzilor pe unde calcă sau locuiesc pot fi date ca teme pentru acasă. Trebuie doar trezit interesul de către profesori, însă ei sunt vai de capul lor. (Fără o hârtie în față după care să citească nu sunt în stare să-și țină ora.) Bine ar fi ca străzile respective să fie și marcate corespunzător, cu plăcuțe suficiente și litere îndeajuns de mari. Nu ca cele din sectorul 3, în care numele concret al unei străzi ocupă doar 1/3 din plăcuță și trebuie să te apropii cu microscopul de ea ca să distingi ceea ce este scris, chiar dacă nu ești ochelarist cu acte în regulă. Plăcuțele prezentate în articol sunt aproape inutile într-o lume în care privirile și gândurile oamenilor sunt îngropate în telefoane și interesul pentru ceea ce a fost odată este pe cale de dispariție. Aproape nimeni nu mai ridică capul.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>