Să nu rîdeți – ducem lipsă de sandvișuri simple și bune.
Știu: e plin orașul de încercări, de reușite, de concepte gustoase: cu pastramă, cu ton, cu „pulled pork”, cu sosuri interesante, cu pîinici după pofta inimii.
Alternativa lor, însă, rămîne nenorocirea de baghetă buretoasă tăiată-n două, mînjită cu-n ceva între margarină și maioneză, din care pescuiești niște șuncă, niște salam, ori ce-a rămas nevîndut dintr-un șnițel. O iei în grabă din supermagazin, de la benzinărie, de la automat…
Dar nu mai avem vreun loc unde să ți se facă sandvișuri cu lucruri simple ca acum 15-20 de ani!
Dacă n-ați prins vremea cînd apăruse „Gregory’s”, ce păcat! La-nceputul anilor 2000 puteai alege din mai multe feluri de pîinici pe care să ceri să ți le umple după cum vrei, sortimentul fiind variat și complet; țin minte și-acum cît de reușit putea fi sosul de ciuperci pe-l alegea lumea ca bază pentru crearea sandvișului. Într-adevăr, dura ceva să-ți fie făcut, dar merita cu prisosință!
Sau – un doar un pic mai încoace, la mijlocul acelorași ani – rețeta succesului din Victoriei, unde „Toscana” te lăsa să-ți bagi orice și oricîte ingrediente, fără să-ți ceară mai mulți bani pe un sandviș care ieșea gustos de fiecare dată!
Și micuțul loc de pe Știrbey, vizavi de Cișmigiu, care se numea – n-am uitat! – „Avec plaisir”…
Iacă-s toate demult amintire și-n locul lor n-a apărut altceva nici azi.
Si The Sandwich Factory (Amzei) era bun.
Oarecum,pe lângă subiect: ţin minte salatele de la Springtime pe care ţi le puteai “asambla”, personal, în tot felul de combinaţii. Nu ştiu dacă mai păstrează acest procedeu…cred că au trecut aproape 15 ani de când n-am mai fost la Springtime.
Ando, nu le mai pastreaza! Am fost recent la Springtime Victoriei tocmai pt acele salate, nu se mai ofera asa ceva, am fost total dezamagit..
@Julian: Păcat, era ceva deosebit, o mică plăcere să-ţi faci propria combinaţie! In orice caz, ţin minte precis că primul pas “înapoi” a fost reducerea dimensiunilor la casolete.