Da, v-o spun deschis: mi-e dor de vremurile alea-n care primăriile de pe la noi agățau ouă și iepurași prin piețe, răspîntii și parcuri!
Da: te uitai la veselele prostioare decorative și-ți ziceai că simți că se-apropie Sărbătoarea!
Că n-o simți doar din făcutul cumpărăturilor, spălatul geamurilor și mersul le biserică…
O simți și-n aer, în atmosferă – și uneori chiar îi frumos să ridici privirea și ceva să-ți aducă aminte că vine Paștele.
Vine, vine: vine și fără nepricopsiții ăștia care-s din ce mai puțin oameni.
Mie nu mi-e deloc dor de vremurile alea.