… cu kilometrajul între noduri şi restricţiile de transit [foaia oficială 332] de care sʼa ţinut seama la întocmirea indicatorului klm. general.
scris de C. D. Mocanu
Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.
Aşa se intitulează documentul pe care l-am găsit zilele trecute, ascuns ani mulţi, într-o carte. Aceasta îşi aştepta rândul la cuvenita operaţiune de reparare-recondiţionare căci vârsta respectabilă şi serviciul credincios închinat multor generaţii de învăţăcei o impuneau fără tăgadă.
Am căpătat-o de la Adrian N., cel de care mă leagă o lungă (peste 60 de ani) şi statornică prietenie, nepotul cârciumarului Ştefan Lupitu de la Bujavercă acolo unde, la rondul înnobilat de flori din primăvară până-n toamnă, se întâlneau şos.Vitan, str. Brăiliţa, str. Laboratorului, şi str. Grădinarilor.
Pasiunea, bucuria şi răbdarea cu care adun, repar şi îngrijesc câteva categorii de vechituri îi sunt cunoscute. Suflet mare, prieten dincolo de orice nevoie, Adrian le recuperează de peste tot şi mi le aduce.
Într-o zi, mânat de interese profesionale, a ajuns la o cunoştinţă de-a lui care tocmai îşi făcea ordine în bibliotecă şi se pregătea să arunce la gunoi, printre altele, câteva fărâme de istorie: documente şi cărţi vechi, de pe la 1900 încoace, cam degradate, care nu mai încăpeau lângă volumele frumos legate între coperţi meşteşugite. Le-a identificat cu ochi de expert, a cerut gazdei permisiunea să le ia cu el şi… mi-a dat de lucru.
Cartea despre care vorbim se afla printre ele. Cunoscută şi folosită în multe din ţările lumii, este Historischer Schul-Atlas (Atlas istoric şcolar) întocmit de cartograful şi profesorul german Friedrich Wilhelm Putzger (10 ianuarie 1849 – 3 august 1913).
Prima ediţie a valoroasei lucrări a apărut la Leipzig în 1877. Actualizată şi completată permanent, cu titlul adaptat realităţilor vremii, tradusă în mai multe limbi, a ajuns la ediţia 105 – Putzger Historicher Weltatlas. Erweiterte Ausgabe, Cornelsen Verlag GmbH, Berlin, 2021 (Putzger, Atlasul istoric al lumii. Ediţie revizuită şi adăugită, Editura Cornelsen, Berlin, 2021).
Exemplarul din colecţia mea face parte din cea de a 49-a ediţie apărută în 1929 la Editura Velhagen & Klafing, Bielefeld und Leipzig. Între filele cărţii, harta de la care pornirăm a zăbovit vreme îndelungată aşteptând ca cineva să o descopere şi să o pună în valoare.
Nu mă pasionează calea ferată şi istoria ei trecută sau contemporană decât la nivelul cunoştinţelor de cultură generală, dar cred cu tărie că informaţia trebuie să circule, să ajungă la cei care, cu pricepere, cu seriozitate, cu pasiune dezinteresată, o vor analiza şi o vor aşeza acolo unde-i este locul.
Pentru atât i-am dat drumul hărţii în lume. Folosiţi-o! Aştept ca plată doar indicarea sursei, blogul Simply Bucharest. E mult? E gratis, dragi prieteni! Să auzim de bine!
Noi vă mulțumim și o privim cu o nostalgie tristă, ca niște naufragiați lăsați baltă de o corabie pe o insulă pustie. Din păcate, harta nu cred că va fi apreciată și mai ales folosită de cei care „cu pricepere, cu seriozitate, cu pasiune dezinteresată, o vor analiza”. Deoarece astfel de oameni la noi în țară în prezent nu mai există, sau dacă există, sunt fie luați ostatici de neputința și indiferența celor din jur, fie scufundați ca batiscaful în noroiul birocrației. Poate viitorul va fi altfel, dar până atunci, vom ajunge și noi ruine ca și volumele respective, prea puțin apreciate. Și timpul a trecut.
Mda. Nu știu cine și la ce va folosi harta. Eu, una, mi-am plimbat ochii pe nodurile ei cu nostalgie. În minte mi-au răsunat, pronunțate cu dicție și aplomb de vocea melodioasă de prin gările de demult: Mărășești, Ad-jud, Simeria, Dej, Jibou, Piatra Olt, etc – toate, căutate apoi cu curiozitatea de copil pe vreo hartă ca să înțeleg unde plecau acele trenuri…
Toate porturile la Dunare irigate cu cale ferata … Se plangea Dacia si se plangea si Ford ca nu au autostrada. Oare de ce nu se puteau trimite masinile cu trenuri la Dunare la Calafat si la Corabia sca sa fie puse pe slepuri spre Constanta si spre Passau incolo ?
Detalii interesante pe hartă – conexiunea către Sighet se făcea prin Cehoslovacia interbelică, de asemenea traseul pe valea Jiului nu era complet în acele vremuri. Oricum, manualele mele comuniste conțineau referințe la eroismele de pe “Salva-Vișeu” și “Bumbești-Livezeni” – comuniștii au făcut investiții majore în calea ferată, oarecum pe model sovietic.
Bine, sunt și omisiuni, gen calea ferată de la Buzău spre Nehoiașu, construită imediat după 1900.