cum e în Grădina Icoanei II

După trei luni de la refacere, putem să ne dăm cu părerea despre cum merge treaba-n Grădina Icoanei.

În mare place; e-n regulă; mai rău decît înainte nu e.

Dar detaliile… of! Astea ne mănîncă viața.

• Fîntîna cea mare nu funcționează, zace cu bazinul plin de apă – apă care-ncepe să se coclească.
• Pîrîiașul șerpuitor e sec: tot dichisul grădinii, care șade-n el… se pierde.
• Iazul în care trebuie s-ajungă apa e umplut pe sfert: una din prostiile parcurilor bucureștene precum Kiseleff și Ioanid se găsește și aici. Pesemne nu se umple de tot ca să nu se-ntîmple ceva de Doamne-ferește.
• Țîșnitorile funcționează – două din trei – dar bolurile-n care se scurge apa sînt colmatate și, atunci cînd bei, îți apropii gura de-o cloacă murdară.
• Băncile-s dintr-alea prost gîndite, cu stinghiile înguste, rare și speteaza prea joasă.
• Pietrișul aleilor e curat, nu face praf – dar nu prea-l strînge nimeni, atunci cînd ajunge prin iarbă.
• Sistemul de irigare al peluzelor are ici-colea scurgeri și poți oricînd să te nimerești într-o mocirlă.

După cum vedeți, nimic care să nu poată fi rezolvat prin întreținere conștiincioasă și un plus de minte.