Pare că sîntem într-un soi de punct mort.
Bicicleta – în București – stagnează.
Cine o folosea ca mijloc plăcut de deplasare o face-n continuare, conștiincios: înțelegînd limitările, constrîngerile, minusurile.
Cine o-nțelegea – pieton ori șofer – o face de asemenea și acum: respectînd locul tuturor de pe stradă.
Doar că interesul pentru bicicletă n-a crescut!
O vedem: serviciile de închiriere sînt la fel de prăpădite, scumpe și-n nici un caz socotite ca o utilitate publică. Pistele n-au fost încurajate și nici duse la nivelul următor, de folos adus cetățenilor care vor să ajungă de colo-colo și nu bicicliștilor în sine.
Bicicleta – în București – nu aduce plăcere. Pasionatul își urcă mai degrabă bicla pe mașină și pleacă unde vede cu ochii.
Și, să fim tare drepți, bicicleta nici măcar nevoie nu este: și nici aparentul schimbat al obiceiurilor din ultimii doi ani n-a încurajat oamenii să se deplaseze pe două roate.
A – e folosită ca mijloc de deplasare utilitar de curieri și livratori; dar asta-i cam altceva!
… bicicleta a retrogradat din statutul firav de obiect de fițe; nu-i privită nici ca mijloc de practicare a sportului.
Deocamdată am stabilit ce nu e: nu e aproape nimic; nu aici, în Capitală.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici
comentarii