Interesul public este calitatea vieții.

Toate din jurul nostru evoluează, și chiar dacă nu credem, o facem și noi.

V-am mai spus – demult – cum ne-am mutat interesele publice, odată cu trecerea vremii. Am vorbit despre civilizație; mai apoi ne-am ocupat de cetățean, ca să ajungem să ne pese de Om.

Încotro duce escaladarea asta? Care-i interesul, cel fără de care începem să ne dăm seama că viitorul n-o să fie bine?

Interesul public este calitatea vieții.

Poate, la repezeală, fiecare o să zică „da, așa e: să trăiești bine, să-te ajungi cu banii, să ai o mașină jos la geam și așa mai departe”

Din păcate, calitatea vieții nu-nsemnează asta… sau doar asta: ce bagi la maț e doar o mică părticică din înțelesul ei cuprinzător.

Calitatea vieții e mult mai mult: e și un oraș prietenos, și o vecinătate prielnică, și încredere în administrație, și înțelegere a celor cerute și așteptate pentru propășirea tuturor…

Calitatea vieții… of, oameni buni!

Știți? Vorbim despre ce merge și ce nu merge în Capitala noastră. Ni-i silă de primari, de la mic la mare; și folosim prea puțin din timpul și osteneala noastră pentru a-i face să funcționeze în interesul nostru. 

Și chiar mai puțin… pentru a pune sămînța viitorului.

Mai sînt doi ani; așa debilă cum pare, administrația Dan va lăsa atunci un oraș mai pus pe roate decît sîntem dispuși să recunoaștem azi.

Nu-i nici un motiv ca următorul primar să nu fie un primar al viitorului; acum e momentul să vorbim despre lucurile astea, să le dăm nume, să le dăm formă; și lucrurile astea sînt interesul public, tradus în calitatea vieții: nu „investițiile”, nu „proiectele”, nu „modernizările”, care sunt lucruri importante doar în sine.