… oazele de verdeață dintre Aviatorilor și Kiseleff m-au atras dintotdeauna; cred că-s primele parcuri pe care le-am îndrăgit cu adevărat acum mulți, mulți ani în urmă.
Chiar și acum îmi place să le caut, să mă rup aici de vuietul orașului, să uit că la doi pași totul fuge.
Dar ce decădere, ce dezamăgire, cînd mă uit mai bine.
Lasă lipsa ierbii; cel puțin jumătate din locurile astea sunt doar pămînt: noroi ori țărînă.
Lasă și serile întunecate, cînd luminile se aprind tîrziu, prea tîrziu, făcîndu-te să orbecăi pe aleile devenite urîcioase (apropo, ați remarcat cum în mai toate parcurile luminile de la locurile de joacă se aprind ultimele, mult după cele de pe alei?)
Dar mă uitam deunăzi la lipsa chioșcurilor cu apă și alte prostioare, care au dispărut de ceva vreme.
Nimeni nu poate să-și cumpere nimica în parcurile astea. Unde să te duci? La metrou, unde de asemenea s-a desființat comerțul? La Piața 1 Mai?
Și mi-am dat seama de lucrul care definește aproape orice administrație bucureșteană: nepăsarea și disprețul.
… chioșcurile astea au fost desființate pentru că – probabil – funcționau fără a avea vreo autorizație.
Așa că – principial – da, trebuiau să dispară.
Nu sînt eu ăla care să îndemne la încălcarea principiilor. Principiile sînt importante: cu adevărat importante. Nu ne căcăm pe principii; nu glumim cu ele.
Dar respectarea selectivă a principiilor, dragii mei, e ceva cumplit.
Fiindcă se încalcă cel mai frumos principiu dintre toate, cel pe care mereu tindem să-l lăsăm la urmă: acela al binelui, al bunăstării oamenilor.
Primăria care-a desființat chioșcurile poate rîde acuma prostește: „uite, am respectat legea, am respectat niște principii”
Dar fiecare dintre noi nu vede altceva decît că primăria aia s-a căcat pe noi toți, încălcînd taman principiul că trebuie să-i pese… de noi.
De ce n-au apărut deja chioșcuri noi, sau măcar vendomate?
… principiile – în sine – nu valorează nimic, dacă nu-s însoțite de omenie.
comentarii