din zbor (360)

Vine toamna, se vede, se simte; ca de fiecare dată, vara parcă nici n-a fost: nu? N-are rost să mai lungim vorba, căci, pînă la urmă, știm așa de bine că și toamna are atîtea, atîtea lucruri frumoase.

Le așteptăm și pe ele!

Dar – știți? – așa cum, încet-încet dispar bucățele din viețuirea noastră, parcă nici toamnei nu-i mai sînt toate întregi.

Mai țineți minte mirosurile de zacuscă de sfîrșit de vară? Cum, plimbîndu-ne la ceas de amiază printre case ori pe după blocuri ne izbeau din bucătării, de ne venea să ne oprim și să ne milogim să ne ungă un colț de pîine și să ni-l întindă pe geam…

Din ce-n ce mai rare, din păcate.

O fi fost și cald; și-i tot mai greu să stai o zi-ntreagă să tai, să speli, să fierbi.

Da’ tot mai puține zacuști, fir-ar să fie.