Șaorma – azi

A venit și rîndul mîncării noastre de toate zilele – șaorma – să pășească în lumea modernă.

Cam gata cu șezutul ăla la coadă, în fața geamului, cu urmăritul mîinilor băiatului – să-ți pună de-aia, să nu-ți pună de-ailaltă.

Sigur, are și făcutul șaormei în fața ta chichirezul lui; intri-n dispoziția aia sufletească potrivită pentru mîncat, plus că – dacă ai norocul să fii client de-al casii – ți se mai poate face cu ochiul: „nu lua dintr-asta azi”.

În fine!

Ideea-i că tendința din ultimii ani s-a încetățenit: șaorma e o mîncare care se produce… nu se face.

Cum așa? Păi, uite, propășesc lanțurile și francizele: oriunde te-ai găsi prin oraș și te răzbește pofta, ești sigur că întîlnești un gust sigur și cunoscut; nu cel mai bun, nu cel mai grozav, dar unul în care te poți încrede.

Nu mai e nevoie nici de șaormari – oricine, azi, o poate monta, în spatele bucătăriei, după gramaj, rețetar și cerințele de pe ecran.

Da: șaorma nu se mai face la geam, ci prin aplicație.

Cu atîtea șaormerii „de lanț” plantate din ce-n ce mai convenabil – și pe lîngă corporații, și pe lîngă centre comerciale, și pe lîngă aglomerările noi rezidențiale – e atît de lesne să primești la ușă șaorma gata făcută, numai bună de mîncat: și mai ales, fără să pierzi mai mult timp decît dacă te-ai duce tu însuți la șaormerie!

Șaorma „prin aplicație” e șaorma de azi. Elevii și-o comandă încă din oră, ca s-o primească la poarta școlii în pauza mare: nu mai e nevoie s-o șteargă din curte și s-o mănînce-n părculeț.

Șaorma „prin aplicație” e echivalentul patiseriei congelate: adică e aici – și-o să rămînă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.