Ratatouille – istoric literar

scris de Sonia Ratatouille

Recent am fost la Muzeul Național al Literaturii Române, care se află pe Nicolae Crețulescu 8.

Muzeul are două etaje, unde sunt expozițiile principale, și încă două spații, unul la subsol și unul în pod, unde se organizează evenimente și expoziții temporare.

Casa este, bineînțeles, una veche, dar frumos amenajată. Interiorul este modern, iar obiectele expuse sunt organizate în vitrinele dedicate fiecărui sciitor.

La primul etaj sunt prezentați poeți, dar și membrii ai mișcării Dada. Aici vitrinele conțin scrisori și poze care aparțineau autorilor, dar și obiecte valoroase, cum ar fi cutii de bijuterii sau penițe pentru scris.

La etajul al doilea vorbim despre prozatori. În holul principal îi vedem pe trei mari autori români: Titu Maiorescu (cunoscut pentru cenaclul „Junimea”), Eugen Lovinescu (cunoscut pentru cenaclul „Sburătorul”) și George Călinescu (cunoscut pentru „Istoria literaturii române”).

Pe pereți sunt înrămate ilustrații din reviste sau pur și simplu desene, iar unele dintre ele mi-au atras atenția prin stilul lor. Am încercat să țin minte numele artistului, dar l-am uitat de atunci.

Ceva care mi-a plăcut foarte mult au fost micile semne de carte (de fapt un fel de prespapier) în formă de mâini și foarte mici. Dacă te uiți la orice carte le poți vedea – și sunt și diferite!

La mansardă este o expoziție despre Mircea Eliade și felul în care descria Bucureștiul. În încăpere sunt mai multe mese, cu texte scrise pe ele și niște carduri cu informații de pe care poți citi, mesele având și ecrane unde sunt proiectate poze pentru a ajuta să vedem orașul lui Eliade.

În subsol sunt două sau trei camere cu pereții plini de fotografii cu scriitori și o cameră unde este o expoziție temporară (cel puțin era când am fost eu). Plus colecția cu desenele bucureștene ale lui Ioan Cârdei.

Mai este și o cameră unde te poți relaxa, poți să citești sau să desenezi și o încăpere cu o carte foarte lungă pe care mi-a fost frică să o citesc, pentru că nu voiam să îi rup paginile subțiri.

În curte, care este foarte frumoasă, este un proiector și niște scaune, dar nu sunt sigură dacă și când se organizează evenimente afară. Curtea este foarte frumoasă, asta e sigur!

Muzeul merită vizitat, chiar dacă nu ești un fan al literaturii române. Clădirea și felul cum sunt prezentați scriitorii și operele lor face învățatul mai atractiv pentru oricine.

Ne vedem și data viitoare, într-un an sau doi, când mai reușesc să scriu despre ceva! Până atunci, șobolanul vostru preferat trebuie să plece.