Poate ați aflat de revolta civică a oamenilor din zona șoselei Antiaeriene, sătui de goana mașinilor și de faptul că nu pot traversa fără să se afle în pericol de moarte.
Asemenea șosele n-au ce căuta înăuntrul orașului.
Nu: înăuntrul orașului nimeni nu are de ce „să-i dea” viteză, nu trebuie să aibă loc, nu trebuie să aibă cum.
Șoseaua Antiaeriană – și multe altele ca ea, mult prea multe altele ca ea – trebuie îmblînzită prin orice mijloace.
Se pot îngusta benzile. Se poate găsi loc pentru pistă de biciclete. Se pot monta patru-cinci semafoare și construi insule pe mijloc, ca să treacă oamenii și să se mai rupă ritmul traficului. La trecerile de pietoni, mai ales, se pot realiza denivelări.
Orice; orice merge.
Și nimic nu e prea puțin ca să putem trăi bine în preajma străzii bucureștene.
Si cand te gandesti ca in complexul rezidential Antiaeriana, ridicat pe terenul donat de o unitate militara stau o gramada de pensionari speciali(45-50 de ani) care sigur ar putea influenta lucrurile sa se puna niste semafoare.
acolo-s și o droaie cu copii.