Nu toate plimbările se povestesc, viața nu funcționează așa; nu orice merită înfățișat, nu?
Dar înțelesuri se desprind la fiecare ieșire din lumea de zi cu zi.
… iacătă, se mai întîmplă ba să dăm roată Capitalei, ba să ne mai băgăm nasul prin împrejurimi – uneori doar din pricină că Waze știe mai bine-n clipa aia pe unde să îndrume; și-l lași, dacă-ți iese și vreun folos din asta!
În fine: îi vine oricui, uneori, să se abată, să exploreze drumuri, drumeaguri, sate. Care-i viața pe aici, la cîțiva pași de iureșul orașelor mari?
Una peste alta, e trist. Soarta părților periurbane atîrnă mult de aglomerările citadine aflate la juma’ de ceas de mers cu mașina… dar nu într-atît de mult încît să se simtă.
Cum s-o zic? Uite, poate te sastisești de Valea Prahovei și-ți zici să vezi cu se se mănîncă zonele deluroase ale Prahovei.
Turism? Nu, turism nu există.
Ce să faci? Peisaje… da, să vezi peisaje. Urci un deal și te lași hămăit de-un cîine. În fiecare sat poți să te urci pe un deal; chiar pe un deal frumos. Pînă cînd te saturi: și de dealuri, și de cîini.
Nu te-atrag nici rămășițele postindustriale ale cine știe ce căror fabrici, exploatări, ateliere: e de-ajuns de multă mizerie-n restul vieții, ce să mai cauți în plus și pe alte plaiuri?
În nici un sătuc, în nici o comună nu găsești un loc de unde să-ți cumperi ceva proaspăt, ceva de-al locului. Nu-s brutării, nu-s patiserii – și de ce-ar fi? Localnicii n-au bani, turiștii vin cu pachețelul de-acasă.
Nu-i de rîs – orice așezare începe să poată fi considerată vie și cît de cît bogată de-abia cînd își permite… o șaormerie.
Te gîndești: dar cei care s-au tras pe-aicea fugind din Oraș, or fi adus vreun folos comunității? Chiar și pentru un weekend petrecut la aer curat, ar trebui să se simtă.
Dar „provenitul” nu dă pe la magazinul sătesc; vine cu portbagajul deja umplut de la hipermarket. Și chiar dacă locuiește zi de zi în sat, a-nceput să i se pară tot mai simplu să-și comande totul – curierii și livratorii se abat numaidecît.
Și-atunci, care e salvarea locurilor astea – dacă „salvare” o fi cuvîntul potrivit? Turismul… ai zice. Dar cît turism încape pe lîngă cel cu care deja ne-am obișnuit deja? Și totul, oare, chiar trebuie să fie neapărat turistic?
Cît despre istorie, toți nu doar că și-o ignoră, dar pe deasupra chiar o rescriu, o batjocoresc. Nu găsești nici măcar un muzeu cumsecade prin partea asta de țară.
Brașovul, deși o duce bine de pe urma oaspetelui, dă semne că s-a săturat de el: e, parcă, tot mai rece și mai urîcios; de ani de zile n-a produs nimic nou, nimic în plus, nimic mai mult. Ploieștiul – altminterea un oraș cu străzi întregi și bulevarde minunate – nu e vizitat de nimeni. Cîmpina-i moartă: de cîte ori să te duci să vezi castelul Iuliei și să te plimbi pe strada aia care-i frumoasă?
… ici-colea, aruncat la o margine de pădure, cîte un „resort” scump, cu meniuri bibilite, cu nenumărate posibilități de relaxare și distracție; dar genul ăsta de turism nu trage-n sus restul zonei – zonă în care dacă te oprești, nu dai nicăieri peste ceva-ul local care să te îmbie.
Așa-s lucrurile – atît.
Excelent sintetizat… 🙁 Când am ocazia intru în câte un magazin sătes cu speranța c-o să găsesc niște firmituri (de rai) dat tot de prostiile lucioase de la hypermarket dau… 🙁
ce mă necăjește cu adevărat e că din toate brutăriile risipite prin Țară, nu pot să zic că mi-a rămas vreuna în suflet. Doar faptul în sine că încă mai funcționează, cît de cît, e îmbucurător.
”Ea tace, noi la fel. Plouă. Gropile din asfalt se-nmulțesc. Lăsăm în urmă catedrala aurie din Făgăraș, trecem de brutăria din Șercaia, care face cea mai gustoasă pâine din univers, șoferița e stăpână pe volan, șeful boscorodește neîncetat, și, uite-așa, ajungem la Brașov vii și nevătămați.”
—
Doctorul e umblat prin lume de mic. Și-n Africa și medic pe vapor. Mai că l-aș crede. Uite ce zice de Bulgaria:
Haleala la bulgari! N-au sarmale, n-au ceorbă de burtă, n-au bulz, da’ au salate de tuate naţiile! Au ghiveci de Kavarna cu carne de pui, la ceaun de pământ, înotând într-un sos de roşii şi vinete gros, uşor amărui, dătător de kilograme de salivă doar când îl adulmeci. Au nişte peşte proaspăt, mânca-ţi-aş, au nişte peşte pe care-l scot de la cuptor, aburind, scăldat în sosuri albe, acrişoare, din care încă mai pulsează aroma de iod marin, peşte ascuns sub salate şi ierburi – ce mai: le au cu sosurile, în general şi le au, mai ales, cu porţiile! Bagi în tine ca-ntr-un spital! Îţi ies ochii dân cap dacă bagi la tub tot ce-ţi pun ăia în farfurie. Faci burtă. Creşte colesterolu’. Îl stingi cu halbe de Kameniţa. Bagi vin de smochine la desert. Pregăteşti nopţi de neuitat (pour les jeunes, naturellement!) cu Kadarka rubinie şi amăruie. Râgâi în barbă. Mai ceri un rând. Dai drumu’ la curea. Te duci la WC, te uşurezi pe căi naturale, apoi cauţi un vomitorium, ceva, doar-doar ar mai intra o doză, şi tot aşa. Poţi să mănânci a prost, frate, că banii tot îţi ajung. Poţi să mănânci a prost şi să te îmbeţi ca să ţi se facă ruşine de tine a doua zi – fă toate astea că pe parte gastronomică, la bulgari, nu există criză.
http://sebastian-corn.tapirul.net/914/bucuresti-balcic-si-retur-prin-transfagarasan/
—
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid09BgmqCj4ioFnjkHoojYtitQ4Aq4mvt5s8oWAFT69MZWNgLFphHMSEAgBqc1Esyihl&id=100010685918293&__cft__%5B0%5D=AZWrMvZMeE7xCaKkqNo8qQLj3LMdAJyIZCI5253IZvmLy-9P_wEHxglI6madarnOPdK_-qJCy-5BxnJpfuCAwYw3zc2LCt_EZpofctHKBV_s02SqrHtHhVEEJi-xfgZqMbdkQ_G-qzwhyfd7J62BMqdH&__tn__=%2CO%2CP-R
de ce să nu-l crezi? Nu doar că are dreptate cu Bulgaria, dar și pe-aici, prin teritoriu, e umblat.
Iar apropo de brutării eu cumva am noroc pt că doamna din finalul articolului aduce pâine și la Bacău (de la 35 km) și e pâinea care seamănă cel mai mult cu cea neagră pe care o mai mâncam în copilărie. Ea vine cu dubița, ea descarcă lăzile… Am vorbit cu ea și am zis că o să merg în comuna unde o face să-mi dea 1-2 atunci scoase din cuptor: https://www.desteptarea.ro/painea-noastra-cea-de-toate-zilele-ieri-si-azi/
merită plimbarea.
Poate sunt unele lucruri disponibile, dar direct in gospodarii, daca stii unde sa intrebi, nu de la magazin. Totusi ca sa se sustina un magazin are nevoie de un flux de clienti si o aprovizionare stabila. Turistii care se abat prin zona ocazional pot face pereche cu disponibilitatea ocazionala a unor produse facute in gospodarie si disponibile ocazional si-n cantitati variabile.
Păi te-nvîrți în cerc. Dacă zona e cît de cît turistică, ai șanse să ajungi la poarta cuiva care să-ți vîndă ceva de-al locului. Nu zic de mere, varză, struguri, roșii – ci de produse locale, poate de mîncare.
Dacă zona nu e turistică, ori e cu case de weekend, ori cu oameni care depind de serviciul din oraș și-atunci ce să găsești la ei?
In ultimii 3-4 ani am “vizitat” si m-am oprit in cam 100 de sate, majoritatea de aici de la noi, din Sud, pt un proiect pe care il cam cu pozat cladiri de mori (site-ul aici: https://mori-din-romania.blogspot.com/, o harta cu morile aici: https://www.google.com/maps/d/u/0/viewer?hl=ro&mid=1farqgvCIlk9hbrRvJ3grbB0maoSHWheP&ll=44.561670256042554%2C25.87894321289062&z=9).
Ce pot zice… Arunc mai multe pareri, care imi vin acum, desi sunt sigur ca imi vor scapa lucruri: Teleormanul, judetul in sine si peisajele, e/sunt super misto. Pe langa faptul ca are unele din cele mai impozante cladiri de mori din ante-belic (dovada ca se faceau bani frumosi in zona), mai dai ici si colo pe cate vreun conac/casa boiereasca de care habar nu aveai.
DN-ul care duce pe malul Dunarii de la Giurgiu spre Zimnicea – Turgu Magurele – Corabia e genial, nu asfaltul in sine, care e peticit, dar sa vezi ca pe o parte sunt Dunarea si dealurile de la bulgari, pe alta parte sa ai campia, eventual cu un soare de asfintit care iti bate din fata, e senzatie foarte misto. La fel, DN-ul care merge de langa Giurgiu, de la Daia, catre Oltenita. Aici asfaltul chiar e bun, si pe langa ca treci printr-o padure destul de impozanta ai niste coborari-urcari destul de interesante.
La fel, e surprinzator, in bine, cate ulite satesti s-au asfaltat. Nu vorbesc de judetenele dintre comune, ci de ulitele propriu-zise din interiorul satelor. Oamenii aceia mai tineri si mai inflacarati de acum cativa ani o luau la bani marunti pe prim-ministra care zicea cum “ne-a scos din noroaie”, dar, ca ne-a scos ea, ca ne-au scos banii de la UE, noroaiele nu prea mai sunt acolo. Iarasi, daca nu iei satele astea la “pas” (de fapt cu masina), nu prea ai cum sa vezi lucrul asta, ramai cu impresia de “Iarna pe ulita”.
Mai ales in zona de 40-50 de km din jurul Bucurestiului sunt multe, foarte multe masini personale. Si nu cred ca sunt ale bucurestenilor care merg acolo in weekend, ci ale “satenilor”. “Sateni” intre ghilimele caci nu prea cred ca mai fac agricultura. Eram pe undeva in Floresti cum iesi stanga de pe A1, si pe langa faptul ca era un ditamai Mega Image in centrul comunei mai vedeam si cate o masina parcata o data la doua curti. Din nou, asta nu prea se zice, ne este data impresia ca “taranii” au ramas la cal si caruta.
atîta zic deocamdată: jos pălăria pentru colecția morilor. Jos pălăria!
Ce tare e proiectul cu morile! Hai,că am ce pritoci pe vremea asta de afară. Felicitări!
Felicitări! Jos pălăria!
Teleormanul a fost demonizat în ultimii 15 ani, dar astea-s lucrurile!
De mult îmi promit că o să fac și eu malul Dunării. Și da, drumul dintre Daia și Oltenița rămîne o frumusețe.
Cu cît ești mai aproape de orașul important, cu atît depinzi de el. Asta înseamnă salarii mai bune, dar și navetă. Și nevoia de cel puțin de o mașină pe familie.
Mersi mult! Incerc si eu 🙂
Cam același sentiment îl aveam și eu când umblam cu mașina brambura prin jurul Bucureștiului. Umblam ca tot românul pe dealuri, la marea românească sau la cea bulgărească, la Veliko Târnovo, pe Valea Prahovei sau pe cine știe ce altă vale, zic de anii 2008-2016. Uneori plecam duminica dimineața în explorare și reveneam seara cu creierii fierți de la trafic, de la mizerie (zic de praful adunat pe mașină sau direct pe pielea noastră), de la drumuri proaste sau pur și simplu de la numărul prea mare de oameni care avuseseră fix aceeași idee ca și mine.
Când am revenit anul ăsta din “țări străine” și am zis să fac pe turistul în mijloc de iulie, am realizat că nici clima și nici locația geografică nu prea ajută. Chiar să ai “pietonale” cu magazine și restaurante cum au “alții”, nu ai cum să plimbi orașul pe caniculă, la fel cum nu îți vine să o faci nici când e prea frig. Oamenii s-au adaptat, au aer condiționat acasă, în mașină, la servici, la mall – și doar acolo se duc, iar când caută altceva, lucrurile nu par să meargă prea bine.
Nu ieșim din cerc. Oarece nevoie ar fi de locuri simple de plimbat și de ieșit, dar nu e destul public ca să apară.
Ia, Snagovul. Vreo trei patru unități în clasa de sus dar în afara lor, poate pizzeria din sat.
Pădurea Băneasa? Hai, o oră de aer curat și apoi pipi la mall Băneasa.
Criza nu ajută.