Corporatism de iarnă

scris de Mini-Economicus

Cum te-ai dus Ionică și ai ajuns John în București!

Desigur că pe aceasta temă se pot scrie romane, dar n-am să vă plictisesc nepermis de mult; așa că o confesiune, că am fost și eu corporatist pe la începuturile „carierei mele”, este suficientă…

Doar că pe atunci 1992-1999, noi(i) corporatiști ne știam locul, iar acum am să vă ofer câteva date absolut necesare:

• eram aleși dintre cei ce gândesc – evident compania avea nevoie de „brain” mai decât de „drain”
• salariul și beneficiile erau 1/3 fata de ce plăteau la HQ , dar „what a heck”… 500 USD net însemnau ceva!
• chiar daca compania la care lucrai alerga să vândă „ciungă” ori medicamente, exista un minim cod profesional, nu te puteai manifesta că pe câmp!
• exsitau noțiuni rizibile azi, precum ar fi etica și echitatea muncii!!
• trainingurile erau menite să sudeze compania cu angajatul… și nu să-l urce pe pereți cu bâta!

Sumarizare, cred eu, arhidestulă, unde mai pui că „tururile ghidate de oraș”… ni le făcuserăm noi, mama, tata și tușa Maria…

Ulterior, m-aș „da în bărci” și la propriu și la figurat daca v-aș spune că am fost selectat de o echipa din Bucale să facem rahatul praf în provincie, angajați în două unități a cca. 3000 persoane…. pe poziții de management!

Procesul în sine se numește re-engineering, este foarte complicat atunci când încerci să schimbi „structura moleculară” a unui asemenea mamut… apar surprize!!

Că să nu ne bagăm de tot în „cacao”… dar putem să zâmbim strâmb, am încercat să conving (mea culpa) câțiva CEO că Facultatea de Filosofie cu Masterat în Germania nu le conferă nici cât degetarul, cunoștințe specifice de producție ori management în acel moment… Ce contează, filosoful a rămas… eu am plecat…

Intre timp, un CEO al ROMTELECOM insista agresiv să-i fie pus calul, pe care-l adusese în România, la „drepturi hrană”… Unde ești, Doamne ?? Nu este o glumă!! Întrebați-l pe Butunoiu!?

A doua experiență a fost la un Șantier Naval…. acum 21 ani (eheeee) deținut de (ei zis-a) foarte corecți cetățeni care în afară de un ochi către niște iahturi de vis… n-aveau decât urlete! Mă mir că în afara de mine, ceilalți sclavi înțelegeau ceva.

Diferențele sunt vizibile, am fost angajat de BAE doar după o suflare de interviu în UK… tocmai pentru a pune la cont aceste inadvertențe 🙂

Presiunea parții române a fost decisivă… și acum pasc caprele în Yorkshire Dales…

Traduc acum (cu acordul autorului) o lucrare ce ar fi – zic eu – de Premiul Nobel… dacă s-ar și da pe bune!