Una din caracteristicile fundamentale ale corporației și-a sistemului după care ea funcționează se ascunde-ndărătul a ceea ce nătărăii numesc, tîmp, „eficiență”.
„Eficiența” sistemului corporatist își e doar sieși folositoare – atît.
Sistemul corporatist, indiferent ce-ați crede, nu ține nici să evolueze, nici să fie mai bun, nici să meargă mai simplu ori mai ușor. Lui îi place „să meargă” – pur și simplu. Pentru asta sistemul și-a dezvoltat pîrghii prin care-și apără starea în care lui îi e cel mai bine.
Așa că, un pic mai în spatele „eficienței” de care-am vorbit mai înainte, sistemul are nevoie să știe – la orice oră – ce nu merge bine și ce-l poate amenința.
Și sistemul știe. Vedeți asta imediat cînd vreo corporație pățește ceva: a doua zi poate găsi și buba, și cei din cauza cărora a apărut.
Dar dacă sistemul e așa bun… de ce buba nu e reparată dinainte s-apară?
Simplu: pentru că sistemul nu vrea schimbări, niciodată. Știe de ele, știe c-ar trebui să le facă, dar nu-i place să le facă.
Acuma să ne-ntoarcem la Capitala noastră. Prostia influențelor corporatiste în administrația locală și-a făcut loc deja. O remarcați în vuietul uriaș de scuze și justificări cu care primarii încearcă să scape că n-au prins javrele care omoară oamenii.
Din punct de vedere al „eficienței” sîntem mari: știm – cu punct, cu virgulă – ce nu merge, de ce nu merge, din cauza cui nu merge.
Din punct de vedere veritabil administrativ am dat greș: orașul nu se conduce ca o corporație; în oraș nu trebuie să fii eficient; în oraș nu trebuie niciodată să justifici de ce nu merge.
Din pacate vad porcaria asta cu “sa facem administratie publica ca si cum am fi o firma privata!” in din ce in ce mai multe locuri, e bine cel putin ca n-am inventat-o noi ci e luata direct de afara (ceea ce poate inseamna ca mai avem o sansa).
Ce ma seaca maxim sunt momentele cand incep sa calculeze daca transportul in comun este sau nu pe profit, de parca asta ar fi sarcina transportului in comun, sa aduca profit. Aceeasi discutie apropo de schimbarea statutului functionarilor publici in “simpli” prestatori de servicii. Si dume d-astea sunt peste tot daca se uita cineva cu atentie.
Păi cam asta e și treaba noastră – să ne uităm cu atenție.
Dar de parcari ce spuneti? Hai sa le taxam ca la corporatie: e cerere, deci sa facem profit din ele!
Ca si cum cetateanul a devenit brusc un iobag pe mosia primariei. Plateste taxe prin toate orificiile si cind e sa beneficieze si el de ceva (nici macar complet “gratis”), hop! alta taxa, si inca tot mai mare.
Usor, usor se induce ideea ca primaria nu presteaza servicii publice ci este un satrap de care trebuie sa asculti. Avem cel mai bun exemplu la sectorul 6 unde s-a instapinit maimutoiul asta, pe cit de lipsit de calificari pe atit de impertinent.
Dar aici e o discuție separată, oamenilor chiar le place ideea să PLĂTEASCĂ ca să-și știe mașina parcată.
De aia și prinde sistemul cu licitații ici-colea.
Și nu cred să fie conceput ceva mai maniacal în sistemul nostru administrativ public decît un regulament de operare al parcajelor.