… un pic de viziune și un pic de înțelepciune fac minuni.
N-am scăpat de asaltul clădirilor noi – numai sticle, gresii reci, balustrade cromate – dar măcar pe ici-colea am mai redus din pierderile pe care le aduc oamenilor.
Clădirile astea, după cum știm și ne temem, însemnează locuri moarte, a căror viață se stinge seara și peste sfîrșitul de săptămînă. Cît de mult strică totul în jur insulele astea împlîntate în inima orașului! La umbra lor afacerile viețuiesc doar pe lumină, cînd cei care lucrează înăuntru au nevoi.
Dar uite că acolo unde s-a găsit cum să se „îmblînzească” parterul și spațiile deschise adiacente, rezultatul e îmbucurător.
Au apărut restaurante și cafenele, unele chiar bune în sine ori cu premisele de a funcționa ca „hub”, atrăgînd public… nu puțin public; și mai ales unul variat – de la cel familist la cel „instagramabil”.
Nu mai e vorba de fast-fooduri, patiserii și cafenele „de lanț”, menite pînă acum doar să deservească angajații din clădiri, ci de localuri adevărate, specializate, care trag în sus locuri care nu de puține ori n-au vad și sînt apărute în zone neprietenoase.
Colosul de deasupra poate fi mort, pustiu, dar orașului îi priește totuși cînd din stradă îl simte vesel, populat.
comentarii