Păi… am putea, totuși, să ne bucurăm!
Scoatem nasul pe-afară și ghici ce? – miroase a Primăvară.
Cum de-a venit, cînd nici nu putem socoti c-am trecut prin iarnă?
Unde-au fost zloata, crivățul, troienele, ghețușul, mizeria?
A – pardon – mizeria, mizeria a fost, totuși, cu noi.
Da’ parcă întoarcem un pic privirea, n-o băgăm în seamă: e Primăvară.
Știați că vine, vine mereu: la noi, în București, e drept, vine așa, cu-n soi de silă, de rușine – din obligație? – de parcă n-am merita-o.
Ce-are a face: e aici cu noi și măcar s-o facem, cît de cît, frumoasă.
Mirosul de primăvară = vecinii din Ilfov au oprit sobele şi nu mai miroase a păcură de dimineaţă.