Așa a-nceput povestea: fix acum zece ani.
Nu, nu ne gîndeam c-o să țină atît, c-o să reușim să publicăm atîtea din caricaturile lui Matty: celebra rubrică „Una pe zi” din România Liberă, colaborările din Scînteia, Informația, Magazin și Sportul, nenumăratele cărticele și albume tematice, prezențele din almanahuri, reviste și publicații de specialitate. Da’ uite c-am făcut-o și sîntem mîndri de fiecare dimineață pe care-am început-o rîzînd.
Pentru aniversare – una mare, nu-i așa! – am ales una din laudele aduse lui Matty în presa contemporană.
… ne aflăm în august 1976; ține de aproape un deceniu rubrica celebră în România Liberă; caricatura lui zilnică e mai mereu o șarjă adusă unui eveniment de actualitate; și – în revista Cinema – pastila binecunoscutului Neculai Constantin Munteanu ne dă măsura felului în care toată lumea se raporta la Matty:
Pentru ușurința citirii textului citat din caricatură: «De cînd eram mic am iubit filmele animate și am adorat pisicile. De cînd am văzut „Pisicile aristocrate” mă gîndesc la pensie și îndrăgesc cîinii…»
citiți și: Matty – pescar sportiv • Un bloc neobișnuit • Ultima pe zi
Eu pe Matty l-am întâlnit prima dată în caledarele acealea groase de perete, care pe verso-ul foii de zi aveau un articol informativ de tip enciclopedic, un joc, o rețetă culinară, o colecție de anecdote, o piesă literară scurtă. Și din loc în loc un desen de Matty. Vă mai amintiți calendarele acelea? Eu încă mai gătesc, după 40 de ani, o rețetă pe care am învățat-o de acolo: Borș polonez de afumătură cu varză murată și piure de cartofi.
A fost un artist excepțional,dintr-o galerie ilustră: Pompiliu Dumtrescu, Vasile Crăiță Mândră, Adrian Andronic, Nell Cobar, Constantin Ciosu.
@Catalin Cojocaru: Aşa e! Eu, unul, îmi amintesc foarte bine de acele calendare. Ani de zile, au fost nelipsite din bucătăria noastră, iar eu aveam sarcină să rup foaia pentru ziua anterioară.
Ce tare! Zece ani! Mulțumiri!
Mare lucru, într-adevăr! Mulțumim mult, nu vă opriți! Ridicăm paharul de șampanie sus!