scris de Ando
A venit vremea să completăm, cu voia dumneavoastră, „taraba” blogului cu câte ceva din calabalâcul adunat în ultima vreme de prin peregrinările din oraş.
O să începem cu hala veche din Piaţa Obor (denumirea corectă: Halele Centrale Obor), fără să intrăm însă în meandrele istoriei clădirii. Probabil, majoritatea cunoaşte care este profilul actual şi organizarea interioară a clădirii. Nu insistăm.
Interesant este că s-a păstrat sistemul manual prin care se face ventilarea halei. La etajul 1, pe una din laturi, găsim mai multe perechi de mecanisme cu şurub şi pârghii care, prin acţionarea roţilor, deschid/închid – după necesitate – voleţii de pe suprafaţa vitrată a clădirii.
Parcurgem balconul primului etaj spre cealaltă latură. In drum, aruncăm o privire nostalgică la reclamele pentru răcoritoarele CI-CO atârnate pe perete (societatea CI-CO S.A. fiind cea care administreză actualmente clădirea)
Ajunşi pe cealaltă latură, înainte de coborâre, ne aşteaptă o surpriză: acest mic şi vechi seif englezesc, folosit acum de funcţionarii firmei ca păstrător pentru diverse acte.
Oare câte astfel de obiecte au fost furate, distruse sau puse în cine ştie ce ungher, cu „ocazia” diverselor modificări sau schimbări de proprietar al vechii clădiri! Iată, de exemplu, acest telefon public care, după ultima renovare şi salubrizare făcută după Covid, a dispărut pur şi simplu!
Părăsim hala şi pornim către centru. Un prim popas, pe strada Dumbrava Roşie. N-am reuşit să aflu cu certitudine, ce ascunde acest elaborat clopot metalic… totuşi, cel mai probabil a fost o fântână.
Ajungem în Piaţa Lahovary. Aici, pe aleea care duce spre curtea impunătoarei clădiri construită pentru funcţionarii Direcţiei Regiei Monopolurilor Statului, dăm de rămăşiţele mecanismului unei sofisticate pompe de apă
Interesant că găsim o micuţă şi mult mai simplă pompă de apă, păstrată chiar… în curtea Băncii Naţionale!
Rătăcit într-o curte, dibuim un tomberon de gunoi, acel model atât de răspândit şi de cunoscut. Cred că a fost folosit (cel puţin în Bucureşti) până prin anii 2000, dacă nu mai mult.
Se apropie Paştele, începe curăţenia de primăvară. Imi amintesc ce îngrămădeală era, în zilele premergătoare Crăciunului şi Paştelui, la bătătoarele de covoare de pe lângă blocuri. După 1990, uşor, uşor, vremea covoarelor a cam apus… mocheta, gresia, parchetul laminat click-clack etc. le-au cam „sabotat” statutul. In consecinţă şi bătătoarele au avut o soartă tristă, majoritatea ajungând la fier vechi. De aceea, am zis să păstrăm imaginile cu două exemplare, mai deosebite, executate „cu simţ de răspundere”, cum se spunea pe vremuri.
Incheiem călătoria de azi pe strada Maior Coravu, unde la intrarea pe una din aleile care duc la Arena Naţională, găsim uitaţi, doi suporţi vechi de felinare. Or fi rămas chiar din1953 – anul inaugurării vechiului stadion 23 August? Greu de spus, dar stilul ăsta greoi şi aiurea alambicat şi-a găsit, din păcate, destui prozeliţi.
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
1. Foarte interesante fotografiile de la Hala veche din Obor ! Apare și măreața prelată, ascunzând discret un întreg perete atacat de umezeală, care plângea de multă vreme după o renovare. Aș fi curios să aflu ce șanse de realizare are o asemenea lucrare. Până în prezent nu se vede nicio mișcare. O fi nevoie de bani mulți ? O fi nevoie de închiderea parțială a halei ? Zona afectată e situată la mare înălțime și pare deci greu abordabilă.
2. Sincer să fiu, regret dispariția bătătoarelor de covoare ! Ce epopee era când mânuiam unealta de bătut, fie ea de răchită împletită, fie ea de plastic, purtând niște vechituri de mănuși ca să nu-mi jupesc pielea de pe spatele palmelor ! Ce scenă aveam în spatele blocului ! Iar bucătăriile – ce loji de teatru !
@A. Paul: 1. pe acel perete a existat un mozaic de mari dimensiuni, ceva despre recoltă…chiar nu îmi dau seama ce au de gând cu el.
Acum, văd că cei de la Ci-Co sunt băgaţi tare într-un proiect de “instalare de panouri fotovoltaice pentru furnizare de energie electrică pentru consumul propriu şi pentru staţii de încărcare autovehicule electrice”.
2.mai era faza cu bătutul covoarelor, pe spate, întinse pe zăpadă, pentru “înviorarea” culorilor. Imi plăcea cum, de multe ori, rămânea imprimat modelul covorului pe zăpadă.
Pe pagina de internet a S.C. CICO S.A. există o galerie de fotografii în care apare peretele acela imens înainte de a fi ascuns cu prelata. Lucrarea de artă murală era puternic deteriorată !
În 2019, Ministerul Culturii și al Identității Naționale a emis un Ordin prin care a redefinit monumentul istoric Halele Centrale Obor ca un ansamblu de 6 construcții. Desigur că unele din funcțiunile inițiale ale ansamblului nu mai sunt utilizate (vezi peronul de descărcare a mărfurilor ce deservea fosta cale ferată), dar la Paris gările din fosta ”mică centură” au devenit restaurant, muzeu, club etc. Că veni vorba de calea ferată către Hala Obor : Printre vestigiile ei se numără cabina cantonierului de pe Lizeanu, unde până pe la sfârșitul anilor 70 marfarele blocau circulația tramvaiului 16 către fabricile din Pipera, precum și tronsoanele de șine care intersectează pavajul aleii de acces spre Piața Obor pe lângă așa-numita Hală 0.