despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

la Gara Filaret

Prima noastră gară – Filaretul – o știți; știți și că-i, azi, o dărăpănătură amărîtă, folosită chinuit pentru cursele autobuzelor suburbane și autocarelor de lung parcurs internațional.

Traficul de călători a fost oprit în 1960; o vreme s-a mai practicat numai cel de mărfuri; ulterior calea ferată – prima cale ferată a Capitalei – e dezafectată.

Realitățile și nevoile orașului modern se loveau de șine, de bariere, de pericole și încetineală: de toate cele presupuse de un coridor desuet, care se intersecta prost cu atîtea artere importante. Industria zonei, după ce fusese atrasă în secolul XIX tocmai oportunitatea transportului feroviar, nu-și mai găsește locul înăuntrul orașului și-ncepe să plece spre noile periferii.

Presa dintre cele două războaie – bogată în faptele diverse – relatează despre mai bine de o duzină de nenorociri petrecute la bariera cu Șoseaua Viilor: oameni din vecinătate, manevranți, căruțași loviți de trenuri. Să nu uităm de ramificația chinuitoare din care se cobora la Parcul Carol și mai apoi, pe strada Lînăriei, spre zona industrială a Lemetrului.

Campanii periodice din anii ’30 înfățișează rușinoasa situația a nenumăratelor încrucișări și bariere bucureștene.

 

O idee aruncată acum aproape o sută de ani – cea a mutării gării un pic mai spre sud, cam pe locul pe unde azi s-a construit artera Trafic Greu – i-ar fi dat, poate o șansă-n plus să fie păstrată traficului feroviar; și dacă nu ei… atunci măcar liniei ferate, care azi a dispărut, nemaifiind nevoie de ea.

La 1939 chiar părea că e ceva ce poate face; nu s-a făcut!

Ideea arhitectului Șerbănescu venise în urma incendiului din aprilie 1926, care afectase serios activitatea feroviară.

Dar gara a continuat să funcționeze pe locul ei, deservind relația spre Giurgiu; din „Mersul Trenurilor” descoperim și trenuri de plăcere spre Comana în fiecare duminică a verii.

Presa de la mijlocul anilor ’50 amintește doar de minusurile cunoscute în organizarea serviciilor.

Ai zice că era o meteahnă veche, dac-ar fi să ne luăm după prostul mers al lucrurilor din… 1914!

Tristă, modalitatea în care aflăm de închiderea gării și mutarea traficului de călători la Gara Progresul în noiembrie 1960: o notiță aruncată la mijlocul ziarului.

Un pic mai multe detalii – cu firească amărăciune – găsim în Revista Căilor Ferate, dar faptul era consumat.

 

Destinația clădirii – nu de muzeu feroviar, cum unii ar fi dorit-o – se stabilește numaidecît: autogară.

Activitatea autogării și a transportului public către localitățile din jurul Bucureștiului e nu o doar o dată privită drept necorespunzătoare. „Ratele” devin tot mai de neîncredere, cursele se răresc, șoferii nu mai respectă orarele și traseele.

Azi, ascunsă inept în spatele unei pădurici ce-a luat locul vechii piațete ce-o punea în valoare, clădirea își trage zilele. Nimic nu te-ndeamnă s-o cercetezi.

surse: Digiteca Arcanum

11 comments to la Gara Filaret

  • Catalin Cojocaru

    O idee mai încolo, pe Strada Fabrica de chibrituri 12, ruina abandonată a primului oficiu modern de Poștă-Telegraf al Bucureștilor.

  • hm

    aproape 10 ani de cînd s-a închis Poșta

  • Cristian M. Ioan

    Dar imi aduca aminte de vremea cand era GARA, de acolo plecasu si soseau trenuri!

    Era amplasata (prea!) central, gara Progresu este considerabil mai departe …

    • Cătălin Cojocaru

      Pot să vorbesc doar din ce-am văzut, la Budapesta, Praga, Viena, Zurich, Lucerna nu-i nici o problemă cu gările din centrul orașului. Ce ar fi fost oare dacă s-ar fi făcut totuși marea Gară Centrală acolo unde acum este Opera Română…

      • hm

        Filaret, da, geografic centrală – cea mai centrală.
        Urbanistic: nefolositoare, legată defectuos de restul Capitalei.

        • Cătălin Cojocaru

          Prima gară a Bucureștilor se află acolo și nu în fața Palatului Universității, de pildă, din cauza lobby-ului de succes al birjarilor & căruțașilor. Presiunea politică a acestora a fost hotărâtoare în alegerea Filaretului ca soluție de compromis – să vină trenul în București, dar nu chiar în București, ca să nu le strice afacerea. În fine, e la mine în cartier, trec aproape zilnic pe acolo, o iubesc așa cum e…

          • hm

            Rămăsesem cu ideea că Filaretul a fost ales cam pe ultimul loc plat disponibil, înainte de coborâșurile spre centru.
            Iar da, Gara de Nord de azi s-a oprit așa departe și nu a ajuns central din cauza meschinăriilor amintite.
            Dar faptele is consumate.

  • Cristian M. Ioan

    Daca la ei nu este problema (un singur exemplu poate ca era neconcludent, insa lista “Budapesta, Praga, Viena, Zurich, Lucerna” este covasitoare!) la noi de ce au disparut mai multe gari, si chiar Gara de Nord este in pericol?

    • hm

      La ce-ți trebuie gară dacă nu folosești trenul? Ăsta-i răspunsul.

    • Cătălin Cojocaru

      Ah, și am uitat Varșovia. Au o gară centrală cum n-o să avem noi în 300 de ani. Interesant e că s-a integrat și servește foarte bine cartierul de megabusiness & superfițe care a crescut în jurul ei. Tragedia istoriei le-a permis să proiecteze în 1960 structuri urbane pentru densitate de trafic estimată pentru 2050. Pasionat fiind de istoria Căilor Ferate Române – și am o grămadă de cărți, și am vorbit cu mulți oameni pricepuți – aș putea să vă răspund la întrebare într-un expozeu extins, dar nu-i cazul aici. Într-o frază, cam asta e ideea: Ne-am săturat de trenuri. (Vorba aia, cum zicea cineva, ne-am săturat de tehnocrați)

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>