Îmi place curtea interioară a Muzeului Ţăranului; asta cînd e liniştită şi nu e vreun tîrg-ceva pe-acolo:
… îmi place şi pentru că aici mai sînt şi cîteva dintre ultimele bănci tipice bucureştene; modelul ăsta se găseşte azi în tot mai puţine parcuri şi locuri publice:
Civilizaţie publică – restul seriei.
Ma intreb, cat de greu era sa schimbe stinghiile la bancile vechi? Pe langa faptul ca aveau un parfum de epoca – le-am vazut in multe fotografii si chiar filmari dinainte de razboi – era si mult mai ieftin decat sa aduca banci din Spania. De fapt tocmai aici era problemaa…
Problema e ca, dupa ca sunt scumpe, multe din astea noi arata ca dracu si sunt INCOMODE, ca sa ma refer doar la bancile noi din Cismigiu, cu blazon :), sau cele din sectorul 5.
nuuuu contează, cetăţene…
nu contează fundu’ matale, ci fundu’ lor… şi ei nu stau pe bănci.