despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Discomania

de Mini-Economicus

Ehhh, dragii noștri, să fi fost și noi (mai) tineri și să fi gustat o discotecă toată noaptea…

Ia’n să vedem care ne ieșea în cale!?

Începem cu cele de cartier – care ar putea fi rezumate în câteva cuvinte: Pantelimon, Turturele, cum se vine către centru, slabe și pline de corvide…

În plus, mergând în același sens găsim în spate la Jariștea Veche o extensie unde se rupea podeaua de „orășeni”… proaspăt mutați în Dristor. Se afla pe un mic delușor, la intersecția Dristor/Unității, iar partea cea mai nouă a localului și cea mai spălată o reprezenta discoteca, proiectată inițial că și club al Fabricii de Ace aflată pe Unității… De ce nu s-a mai făcut Club nu știu, dar de demolat s-a demolat tot…

Mergem mai departe, avem și ceva stil, găsim (de acum celebra) Inter-Macedonia, etajul 1, destrăbălare totală 🙂 Cred sincer că globul cu multiple fațete era hipnotizant, nu altceva…

Hai mai sus… la Bucur Obor, latura dispre piață, la etajul 1…

Apoi venea Pizzeria Moșilor, Colț cu Argeș, cunoscută că la „Nea Voicu”… unde pe lângă că aveau o pizza excelentă, Vodcă și Pepsi, se putea dansa în limite normale un disco de toată dragostea 🙂 Era inițial una dintre cele 4-5 pizzerii din București, chiar pe colțul Moșilor aproape de Eminescu, pe dreapta cum se merge către Republicii, făcând parte inițial dintr-un conglomerat „gastronomic”: Gospodina, bufet la varice, alimentară, restaurant… S-a considerat prin 1980 că spațiul trebuie reîmpărtit așa că au mai rămas doar restaurantul, împinge-tava, iar colțul generos a fost transformat în pizzerie… mai mult spre discotecă! Atunci când nu mai aveau ce servi la mese, tot se găsea o vodcă cu Pepsi – se putea dansa până târziu, designul localului fiind cu ring în mijloc și globuri din oglinzi colorate ce se roteau, mai degrabă specifice discotecilor!! Dacă tot nu mai era pizza, era din belșug până târziu muzică „străineză”, iar noi eram protejați de draperiile maron covor ale localului… peste ora oficială a închiderii… N-am văzut o dată Miliția intrând acolo să ceară buletine.

Dacă vrem chiar să avansăm către centrul orașului, atunci mergem pe Ștefan Cel Mare, unde găsim la parterul fostului Cinema Volga, un salon mare și frumos, unde ne puteam produce „talentele”… până la ore îndepărtate… printre coloane de marmură și granit!

Și chiar în spatele (oarecum lateral) al Restaurantului Perla era un mic complex, ce avea în compunere: cofetărie, gogoșerie, frizerie și o săliță de bar (ce ținea de Perla) nu mai mare de să zicem 100 pers capacitate, unde se mai proiectau filmele ce nu puteau intră la „Volga” iar seara târziu, spre anii ’80 înainte de demolarea totală a Ștefan cel Mare, se chema complexul Ghiocelul. Se pare că o dată aparținuse de Teatrul Regional, aflat vis-a-vis și demolat ulterior, din care a mai rămas până spre anii 2000, grădina cinema… Posibil să mă înșel, având în vedere că nu prea umblam treaz prin zona aia.

Decum alcoolul nu stă fix la orizontală, drumurile ne duc către centru, unde găsim în ordinea firească a lucrurilor, Discoteca Mozaic aflată în Pasajul dintre Palatul Telefoanelor și Str. Enei. Pasajul respectiv m-a fascinat întotdeauna, mai ales că în anii ’70 vindea „hot-dog” varianta autohtonă… dar bun de tot!! Revenind la Discoteca Mozaic, cum intrai, pe stânga, erau câteva scări apoi intrai într-un hol/recepție mare, unde pe stânga erau niște acvarii imense cu pești, apoi mai jos mese plusate cu scaune mici și mese rotunde, unde se serveau doar clienții casei…. Rar apucăm o masă lângă acvariu unde mai mult de un pepsi nu pupam!

Desigur că enervat de „neatenție”… zburăm în Zalomit, în spatele Cișmigiului, cred că se numea Casa de cultură Petofi Sandor… unde era chiar dezmăț!!

Dacă nu-mi ajungea „distrugerea” o luăm pe jos spre Cotroceni, unde la parterul fostului cinema era o selectă discotecă. Mai încolo – 303.

Mergem înainte, copăcel, copăcel…

Capacul îl punea Apaca, mare cât o zi de post, unde fetele erau cam 90%, iar noi, matrafoxați deja… eram victime sigure și rapide!!

Poate ca am uitat sa amintesc de celebra discotecă „ideologică” – Farmacia.

Despre ceea ce se întâmpla în cartiere… data viitoare 🙂

1 comment to Discomania

  • Ando

    “Cochetăria” mea cu discotecile bucureştene a început mai modest. In anii de liceu, mergeam, sâmbăta seara, la TEHNIC CLUB de pe Şerban Vodă. Aşa zisa discotecă se afla într-o sală mare aflată la subsol, sală care în timpul săptămânii era dedicata gimnasticii. De fapt, prima oară când am văzut un mugure de discotecă a fost, sus, pe Calea Rahovei la casa de cultură a raionului V.I. Lenin( fost cinema Aida/Bălcescu, actual Palat Bragadiru) unde “se producea” formaţia Cometele şi se dansa. Mai tărziu, am frecventat în special, Casa de Cultură “Grigore Preoteasa” din spatele Operei, unde – tot aşa- era şi discotecă, şi încă una bună. De vreo două, trei ori am fost şi la “trei gaură trei” adică 303. Dar cele mai mişto seri de discotecă le-am avut prin anii 70-72 pe litoral (de exemplu la Acapulco, în Eforie Nord sau club 33 în Mamaia, până a trecut pe valută) şi la Predeal unde sus, pe Cioplea, la Capra Neagră era disc-jockey Florin Silviu Ursulescu.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>