frumoasele jegoase

Sărman oraș, atît de frumos… atît de nenorocit.

Dați-ne voie să vă plimbăm, azi, pe la cîteva interesante bloculețe interbelice. Ce-au în comun? Nu-s nici în văzul tuturor, nici prin zonele obișnuite de promenadă. Sînt acolo – agățate între părăsire și locuire amărîtă, cu bucăți din ele pustiite. Se depreciază încet, încet, de la un an la altul: deși ai băga mîna-n foc că-s la fel de prăpădite de cînd le-ai văzut întîia dată.

Scorojite, coșcovite; aruncînd spre stradă ziduri triste, ornamente măcinate, balcoane ruinate.

Începem la Chirigiu – ce zonă fără noroc! – unde, la intrarea pe strada Vistierilor, uite ce găsim:

Puțin mai sus – făcînd dreapta-nspre parcelarea modernistă – o altă tristețe.

Părăsim zona; ieșind în Tudor Vladimirescu, încă… încă una.

… ajungem pe pe Sabinelor colț cu Luceafărului. Măcar acum, peste vară, iedera-ncearcă să-l mai ajute.

Ne ducem spre centru și facem popas pe la 11 Iunie. Blocurile de la intersecție, din spatele Mitropoliei, ne ies în cale.

Nu facem mulți pași; lîngă benzinărie, o clădire care impune discret.

Mai avem una și gata; ne place garajul de la parter și nu trecem cu vederea friza. Și… nici patiseria!

Tot cu patiserie – și încă una bună! – iată și bloculețul de pe Bibescu Vodă, de lîngă Teologie.

Pe Calea Șerban Vodă veche, aproape de Mărășești.

Din clădirile neatinse odată cu tăierea Magistralei, pomenim azi două, fiecare cu detaliile sale interesante!

Ne-ntoarcem iară la Șerban Vodă, sus după Adesgo, la Candiano-Popescu.

Un bloculeț de colț – de fapt, cam toate clădirile astea-s puse la răspîntii – de pe Splai, imediat după complexul imobiliar edificat în locul uzinelor „Timpuri Noi”, cum te bagi pe strada Morilor.

Ne ducem pe strada Eminescu, lîngă părculețul din care se desfac străzile Monumentului și Dragoș Vodă. Nu-n cea mai rea stare, dar îndeajuns de neîngrijit; și cu forme blînde pentru care merită să-l admirăm.

Nu mult mai departe – pe Vasile Lascăr cu Luminei – uite ce mai jucărie stricată.

Încă doi pași și vedem și mai multă tristețe, la Piața Galați. Măcar patiseria de la parter ne aduce un pic de bucurie, mai ales cînd găsim șuberek!

Nu ne-ndepărtăm prea mult; în Piața Spaniei ne ies în cale alte două clădiri triste.

Mergem cîteva stații, pîn-la Foișor. Cum dai roată pieței, nu știi la care să oftezi mai întîi.

Revenim spre centru; pe Romulus, aproape de intersecția cu Iuliu Valaori, avem două.

Ocolim buricul tîrgului, ajungînd în enclava dintre Splai și zona nenorocită de Victoria Socialismului.

La intrarea pe strada Sapienței, ne ies în cale imobilul unde a funcționat mulți ani „Starea civilă” a Sectorului 5 (cu detalii chibzuite și interesanta monogramă „CR” la grilajele fereștilor) și – peste drum de el – încă unul.

Pe lîngă fosta Operetă, pe strada Vînători, un blocșor din frontul atît de reușit.

Plecăm din nou, haihui. La Virgiliu, cum intri pe Dinicu Golescu, bloculețul ăsta-ți aține calea. Și aici, ca-n restul zonei, se mai văd urmele gloanțelor Revoluției.

Lăsăm de-o parte binecunoscutele mizerii de pe la Matache și de pe la Gară și ne ducem mai departe. Ascuns pe strada Caracaș, între Titulescu și Banu Manta, un imobil pe care mereu l-am apreciat.

Nu departe – dar mai la vedere – lîngă Primărie:

… urmat de încă o frumusețe pe Titulescu.

citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case