Văd că deocamdată tema s-a mai fîsîit, dar nu-nseamnă că frica prostească s-a pierdut cu totul. Vuiet, sperietură – „orașul de 15 minute” nu-i altceva decît un instrument prin care oamenii-s controlați, ținuți în locurile lor, condiționați.
Ideea acestui oraș, însă, nu e despre oameni în staul; pînă la urmă cu toții locuim în staule, doar că unele-s mai strălucitoare; și cu cît sînt mai strălucitoare, cu atît ne place să ne punem singuri bariere ca să nu-i lăsăm pe ceilalți să spurce strălucirea asta.
Ideea-i simplă: oriunde-ai fi să poți avea la-ndemînă nu un minim de confort, ci un minim de civilizație trebuincioasă.
Școală, parc, loc de pierdut vremea și de întîlnit cu ceilalți, serviciu medical și mai ales acces de încredere la transport public: pentru ca din cele „15 minute” ale tale să poți ieși ușor și să ajungi în alte… „15 minute” și în toate punctele de interes orășenești!
Pe ce putem conta cu adevărat deocamdată în Capitală? Că mai peste tot avem un hipermarket la-ndemînă. Bun și asta, dar nu doar mațul trebuie făcut fericit!
Contează foarte mult să ai lucrurile aproape. Să ajungi într-un parc rezonabil mergînd pe jos cîteva minute. Copiii să se poată duce la școală singuri. Să te poți sui în autobuz din capul străzii și să te ducă-n Centru. Să nu fii captivul magazinelor mici.
Dar știți ce? Gîndindu-ne bine, în București avem deja aproape toate astea chiar dacă nu-n același timp și-n aceași măsură… dar le avem!
„Orașului de 15 minute” însă îi mai trebuie destule ca să ajungă să facă viața locuitorului frumoasă – viziune, administrare, politică publică – și e o prostie să demonizăm conceptul dinainte de a-l înțelege.
Bunînțeles: „orașul de 15 minute” nu e o dogmă; nu-i un șablon universal care se pune peste un oraș – are, doar, niște dimensiuni de bun-simț care funcționează oriunde: alea contează.
Da, pentru ca sunt multi prosti, exista si multi propagandisti care vor sa profite de ei. “Orasul de 15 minute” este in toate anunturile imobiliare care vor sa te faca sa cumperi ceva – ca statia de metrou aproape, ca e scoala, ca nu stiu ce complex comercial …
Dar altfel, lumea se sperie de toate aberatiile propagate de unii care vor sa iasa in fata.
Și cu pariuri sportive & păcănele suntem asigurați. Dacă o să fie vreodată o urgență, am vreo 4 la maxim 10 minute de mers pe jos.
Problema cu acest concept e ca a venit pe filiera doamnei primarite a Parisului, care l-a asezonat cu un razboi impotriva masinii personale. Sa fii impotriva masinii personale intr-o tara care a trecut prin aglomeratiile cu RATA anilor ’80 (chiar si ’90), nemaivorbind de transportul in comun de urban de atunci, e cel putin neproductiv, ca sa nu zic altfel.
S-ar fi putut totusi pune accentul pe traditia noastra (importata si ea) de “oras de 15 minute”, si anume micro-raioanele. Dar pentru ca sunt “comuniste” si mai ales venite de la Est toata lumea se fereste ca dracu’ de tamaie sa vorbeasca de lucrurile bune aduse de gandirea urbanistica a anilor ’60 (si o parte a anilor ’70, in anii ’80 deja se dusese totul pe copca). Am stat intr-un bloc de garsoniere construit in anii ’60, pe 1 Decembrie, care avea (fosta) fabrica la propriu-peste drum, cu un magazin/alimenatara (dintr-acela vechi) la parterul blocului, aveam o scoala generala chiar sub geam iar gradinita era cam la 100 de metri de iesirea bloculiu. A, si statia de tramvai era si ea la 100 de metri de iesirea blocului iar Piata Minis la vreo 8-10 minute de mers pe jos. Cum ar veni conceptul acesta a fost deja implementat la noi (cu ceva succes) de niste decenii bune.
Dar nici nu putem spune că ar fi vreo idee sau politică asumată oficial la noi, încă nu am ajuns la așa ceva
“Orasul de 15 minute” adica urbanismul de tip microraion comunist + technologia de control a prezentului (vezi China sistemul social de credite, certificatul verde in pandemie, masinile electrice blocate la distanta, etc.). Multe din tehnicile de control vor fi argumentate prin intermediul politicilor green sau climate change. Vrei sa mergi in centru? -100 green credit, ai tot ce iti trebuie in microraion!. Detii masina? -1000 green credit, foloseste transportul public! Ai green credit negativ? Bafta iesitul in oras, bafta transportul public. Ai fost prins in oras facand on tranzactie cu cardul? Tranzactie blocata, inapoi in microraion!. Cine spune ca asa ceva nu se poate intampla a dormit prin intreaga pandemie si nu este atent la ce se intampla in lume. “Orasul de 15 minute” nu este intoarcerea la orasul sau urbanismul traditional.
La ce „tradițional” ar trebui să ne întoarcem noi în urbanism?
Oraşul de 15 minute există cam în orice oraş vestic mare… din simplul fapt că aşa erau gândite oraşele din start, orăşeanul nu avea loc de ţinut calul şi căruţa şi nici de unde să dea fân, deci trebuia să aibă toate facilităţile la distanţă de mers pe jos.
Problema e că americanii (din motive mai neortodoxe) au inventat şi încercat să răspândească ideea suburbiilor formate din “single family homes”. La ei a mers, că America era o naţiune relativ tânără la apariţia automobilului şi nici n-avea atât populaţie (spre deosebire de Franţa, de exemplu, în care Parisul era metropolă şi la 1900).
Şi uite aşa ne-am trezit că mulţi dezvoltatori imobiliari au încercat să copieze modelul american sau au trântit, pur şi simplu, blocuri prin câmp pe la mama cucului… evident că locuitorii au trebuit să se deplaseze cu maşina spre oraş şi l-au aglomerat la maxim (gândiţi-vă că fiecare maşină necesită minim 3 locuri de parcare – de reşedinţă, de serviciu şi de shopping). În ţările cu apă caldă s-a spus de mult stop acestor dezvoltări imobiliare haotice (întâi se face tramvaiul/metroul/şoseaua cu bandă dedicată pentru autobuz, după caz şi după aia se dau autorizaţiile de construire)… România, din păcate, nu se încadrează în această categorie.
Poate chiar ne-ar trebui un sistem din ăsta cu credite sociale, să nu ne mai trezim că n-avem loc pe stradă de maşini de Ilfov (sau ţinute artificial pe B de proprietari care nu îşi schimbă cărţile de identitate), poate diversele facilităţi plătite din impozitele bucureştenilor n-ar mai deservi gratis locuitorii satelor din jur… un astfel de sistem ar forţa şi autorităţile comunelor respective să creeze facilităţi, ar forţa şi dezvoltatorii să nu mai construiască pe câmp şi poate ar mai debloca şi piaţa imobiliară din Bucureşti, care acum e blocată aproape complet de diverşi omuleţi care speră că vor creşte preţurile şi nu mai vor să vândă (normal, dacă 2 camere în bloc nou sunt 100k euro, tu de ce ai vinde cele 2 camere capsula-timpului moştenite de la ai tăi cu mai puţin?).
(Evident, paragraful precedent e o utopie… legislaţia UE nu permite aşa ceva)