o consultare publică din februarie 1950.

… cetăţenii Capitalei au fost sesizaţi de un apel oarecum neobişnuit pentru ei. Întreprinderea de Transporturi din Capitală (I. T. C.) în dorinţa de a aduce unele îmbunătăţiri circulaţiei tramvaielor, s’a adresat publicului călător, cerându-i, ca, pe baza experienţei pe care o are, să-şi spună cuvântul asupra oportunităţii modificărilor proiectate.

La prima vedere faptul ar părea de mică importanţă. Unii ar putea crede că schimbarea traseului câtorva linii de tramvai interesează un număr restrâns de cetăţeni. De fapt, e vorba de o chestiune mult mai importantă. Consultarea publică, iniţiată de I. T. C. în colaborare cu ziarul nostru, dovedeşte că această instituţie a adoptat o metodă nouă de lucru, alta decât cea obişnuită în trecut. I. T C. este o instituţie care îndeplineşte un serviciu public iar de felul cum funcţionează sunt interesaţi mii şi mii de oameni. S. T. B.-ului de odinioară prea puţin îi păsa dacă tramvaiele circulau normal, dacă muncitorii sau funcţionarii reuşeau sau nu să ajungă la timp la locurile lor de muncă. O singură preocupare exista pentru stăpânii societăţii: bilanţul de sfârşit de an să se încheie cât mai excedentar. Felul cum se alcătuiau sau se modificau traseele tramvaielor şi autobuzelor era o consecinţă a acestui fapt. Vehiculul destinat transportului în comun trebuia să servească, în primul rând, intereselor acţionarilor. Schiţele traseelor se alcătuiau deci în birouri şi erau aduse la cunoştinţa călătorilor printr’un afiş care îi punea în faţa faptului împlinit.

Metoda nouă de lucru de care am vorbit constă tocmai în consultarea celor interesaţi, în chemarea lor spre a-şi spune cuvântul asupra unei chestiuni mărunte, e drept, dar în legătură cu viata lor de fiecare zi. Conducerea I. T. C.-ului nu s’a mărginit deci la ascultarea specialiştilor care, având în faţă planurile traseelor respective şi datele statistice în legătură la această problemă, au ajuns la unele concluzii, ci s’a adresat şi acelora care folosesc acest mijloc de transport, ca să-şi spună părerea asupra modificării proectate.

Paragrafele de mai sus sunt din ziarul „Viața Capitalei”, cotidianul local al Bucureștiului de după Război, iar consultarea despre care-i vorba a-nceput odată cu luna februarie a lui 1950.

Întreprinderea de transport căuta îmbunătățirea traseelor tramvaielor 3, 8, 16 și 18. Proiectele le găsiți mai jos, mai puțin pe cel care se referea la linia 3; ziarul cu pricina lipsește din arhivă.

Modificarea liniei 8 (traseul de pe Ferentari fusese inaugurat la 1944 și bombardat la scurtă vreme; refacerea șinelor se-ntîmplă pe timp de Pace) pare cea mai importantă, nu?

Ei, în următoarele două săptămîni au venit nenumărate propuneri și sugestii din partea cetățenilor. I. T. C. le consideră – după posibilitățile de punere în practică – interesante, îndreptățite, realizabile (sau nu), dar urmează să le studieze pe toate.

Folosul imediat nu-l deslușim; o lună mai tîrziu – la 16 martie – ne alegem cu prelungirea liniei unui autobuz… și cam atîta.

Ba nu; reiese și că între timp numele întreprinderii se-nnoise, devenind legendarul „I. T. B.”

Fără legătură cu vasta consultare din iarnă, la sfîrșitul lui aprilie vin veștile despre construirea liniei de tramvai din Militari; la 1 Mai se inaugurează 13-le, care merge pentru început pînă la Iancului și – după o săptămînă – e dus mai departe, înspre Pantelimon.

Bine-bine, o să ziceți – cu îndreptățire – și cetățenii cu ce s-au ales în urma ostenelii administrației vremii de a-i lua în seamă?

Păi, nu cu mare lucru. Liniile 16 și 18 urmează chiar… să dispară pentru cîțiva ani buni.

Linia 8 – naiba s-o ia – rămîne să se chinuie între Ferentari și Ghencea pentru totdeauna (deși o vreme s-a oprit spre Unirea); chiar și mai an, cînd a fost desființată definitiv, asigura cam aceeași legătură: doar că spre Militari.

surse: Digiteca Arcanum

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici