E greu să vă zic de ce-am ales clădirile astea și dacă le unește ceva.
Iat-o pe prima; o vedem la una din cele mai dulci și drăguțe intersecții din orașul nostru – poate-ar trebui să scriem un episod și cu ele – a străzilor Domnița Ruxandra, Ghiocei și Dogarilor. Pare-a fi făcută pentru ce ne-am obișnuit să zicem azi „offices” și zău c-o socotim reușită.
Ajungem pe strada Călușei, acolo unde se-oprește în spatele blocurilor de pe Mihai Bravu. Clădirea de colț e una, cea care-i lipită de ea alta, mai nouă. Pur și simplu de fiecare dată-mi iese-n cale mă opresc olecuș la bloculețele astea. Nu știu de ce.
Pe strada Țepeș Vodă totul e clar, mai puțin istoria. Un corp stradal e pustiu, asta vedem. Cu ce scop s-au ridicat, ce a funcționat cîndva, mister.
Menționăm și clădirea Centrului Comunitar Evreiesc de pe Popa Soare, mereu într-o combinație coloristică nefericită.
O clădire pe colțul dintre Theodor Aman și Transilvaniei; are ceva-ul ei. Cum rezistă și acum, pe ea, placa ziarului „Ziua”!
Următoarea… zici că n-are nimic, dar impresia cerdacului, așa retras, face toți banii. O vedeți pe strada Paleologu.
Ne ies în cale destul de des și nu ne „zic” mare lucru. Nu-s vreo frumusețe, dar le vedem ca pe niște plombe rezonabile:
Am ales două – de pe Pache și Ferdinand – ca să v-arătăm mai bine despre ce-i vorba.
citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case • frumoasele jegoase • frumoasele jegoase II • frumoasele jegoase III
Eram pe strada Domnita Ruxandra, acolo unde o mica piateta ca de vis se deschide, marginita de curti cu globuri colorate pe araci si de un bloc aproape viu, galben si subtire ca o lama de brici, cu o fasie verticala de sticla mata deasupra intrarii. Sticla ardea acum in amurg, iar in flacara ei se rasuceau lujerii art nouveau de fier forjat, negri si calzi ca noaptea. Zapada insolita piateta cu o lumina alba venita de jos, ca de sub pamant, topita repede de rozul morbid al inserarii. Blocul tacut, ca o lama rupta de cutit infipta-n asfalt, imi dadea o stare de neliniste si lesin. (Mircea Cartarescu)
A zis-o. Da: a zis-o.
In acea clădire de pe Ţepeş Vodă, a funcţionat un garaj. Acum vreo 20 ani, treceam mai des pe acolo şi, în timpul zilei, uşile metalice erau, aproape mereu, deschise. Dar nu era nicio firmă sau placă care să indice de ce instituţie aparţine.
Nici prin terfeloage n-am dibuit ceva să ne lumineze.
Desigur ca strada Domnita R. se mai deschide in vreo 2 piatete- una unde era/ este? Zexe si alta unde a fost ceva sediu al lui nea Traian cu ocazia unui referend de demitere, cu cladirea aia de la geamul careia au iesit bucurosi nea Mike Neamtu si Doamna Monica M, se stie! Acum un sfert de veac, cand a aparut Orbitorul, am dat fuga sa vad blocul ala ca o lama de cutit, dar nu l-am gasit, e totusi un roman, nu un ghid al orasului. In tot cazul, probabil e vorba de blocul aflat in unghiul Domnita R cu Dogarilor, ala are o fasie verticala de sticla deasupra intrarii.
așa simt și eu.
https://www.google.com/maps/@44.4496949,26.1092997,3a,75y,97.32h,90.66t/data=!3m6!1e1!3m4!1sbregRJIyL1wJLE1fhp44eQ!2e0!7i16384!8i8192?entry=ttu