Tot acolo e. Ne cheamă, ne așteaptă – și știm și noi cam ce să ne așteptăm, așa că nu ne-ntoarcem acasă trași în piept.
Marea, deci. Ca să ajungă aici, bucureșteanul – mai nou – se cocoață și pe un pasaj șui și deșelat, construit în preajma zonei comerciale a fostului „Policolor”; așa e cînd lași pe oricine să se ocupe de ceea ce zicem că-i infrastructura.
Dar mai apoi, treburile-s știute și răs-știute; asfaltul se-ntinde fierbinte sub roate, vine Dobrogea – piatră și praf – și te apropii tot mai mult.
E și acum, după atîția ani, o senzație pe care nu știi s-o pui în cuvinte atunci cînd revezi Marea de departe, cînd îi simți aerul: vacanță? griji lăsate pe altcîndva? libertate?
N-am mai oprit să văd nici Mamaia, nici Constanța – nu s-o fi schimbat mare lucru la ele – dar m-am fîțîit prin stațiunile cele vechi.
Olimp: aici se termină – sau începe? – civilizația. Nu-i nici pustiu, nici animat. Se simte o creștere în preajma fostului complex hotelier „Amfiteatru”, readus la viață de binecunoscutul hotelier Murad; strălucește, nu zic nu, dar îl simți mai încărcat ca un talcioc!
Neptun: curățel; dar fără nici o bucurie, fără vreo plăcere pentru plimbat – strada principală ce-l străbate e neînbietoare de-a dreptul – parcă te-ai duce la piață, nu la plajă.
Mai jos, Saturn se ține binișor pe picioare; e destul de plin, de popular – aici sînt și mari magazine, și o plajă plăcută ce se-ntinde spre Venus, și ceva mai multă ieftinătate.
Dar, vai, Mangalia… zici că străbați Adjudul, nu un orășel de coastă, de vacanță. O șosea urîtă, fără vreun copac, fără nimic: doar treci printr-o localitate. Nimic; nimic mai mult.
2 Mai! O mai fi Casa Margo? Uite că e și-acum, și-i neschimbată de pe vremea cînd opream înainte să fugim mai departe, spre Balcic. Grădina umbroasă, cu flori, pitici și liniște.
Vama veche e la un pas; satul a devenit tot mai comercial – șaorme, magazine, plictis – și mai toată partea bărbătească se simte datoare să poarte un soi de șalvari vărgați: o fi un soi de uniformă.
Altfel, pe aici, peste tot, se trage tare. Se muncește, se ține de fiecare leu, se dă bon oriunde.
Ceva recomandari decente de restaurante/dughene unde se poate manca cinstit in Sudul litoralului? Imi spusese cineva de Acvamarin-ul din 2 Mai, as mai avea incredere si in Expiratul din Vama, dar apropo de restul sunt total in ceata, de aceea intreb.
De asemenea, da Domnu’ sa se intample mai repede chestia cu eliminarea controlului la vama dintre noi si vecinii de la sud. Am fost si eu sapt. trecut o zi prin zona dar am trecut spre Krapets, la bulgari, si diferenta de aglomeratie, mai bine zis lipsa ei la bulgari, era ca de la cer la pamant.
sincer, habar n-am, am mîncat prin Saturn la un „împinge-tava” de două ori și n-am pățit nimic.
„Casa Margo” e OK, dar fără farafastîcuri. Am stat puțin pe Litoral și am fost mai mult pe drumuri și în apă.
vai, m-a pălit un dor de 2 Mai… oare se mai găsește o cazare decentă în sat? dar terasa Dinamo o mai fi?!
Mie îmi plăcea mult Mangalia, cu aerul ei provincial, așa. Iar în zona portului se modernizase o faleză, un parc. Să fi trecut 2-3 ani, poate mai mult de atunci, nu mai știu.
Cazare trebuie să fie, „Dinamo” e la locul lui.
Mangalia merită mai mult; nu bling-bling, nu.
Unde mănânci bine în sudul litoralului? La Balcik :)) În rest, totul e la noroc. Dar dacă eşti amator de ,,bucătărie românească tradiţională”, adică de ceafă de porc cu cartofi prăjiţi şi pizza, nu prea ai ce să păţeşti, că astea sunt toate ţinute suficient timp la foc cât să omoare cam orice bacterie.
Dacă o dai pe şprot marketat ca hamsie şi ,,fructe de mare”… ghinion.
Mangalia, într-adevăr, nu are nimic… iar sărăcia se vede cu ochiul liber când te uiţi la blocurile din zona ceva mai îndepărtată de mare (de exemplu la ieşirea spre 2 Mai)… şi vezi tâmplăriile aproape putrezite, tencuiala scorojită şi magazinele second hand. Oraşul în sine nu profită cu nimic din turism (deşi toate staţiunile din S litoralului îi aparţin dpdv administrativ). Abia anul ăsta s-a întâmplat minunea să apară o linie de autobuz între Mangalia şi Olimp, la ani buni după ce expiraseră liceţele dubelor pe care ni le amintim cu toţii. Numai că… e un minibuz de 8m lungime, şi circulă o dată pe oră. Adică e pus doar ca să fie şi atât.
Da, treci granița și e bine. Mereu mi-a plăcut ce fac vecinii.