despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

V V C XLVIII

de Ando, Cristian Malide și HM

Lucruri de pripas, ai zice. Tot le dăm tîrcoale cu drag.

Cîteva exemple de gărduțuri, lucrate frumos și puse-n calea noastră nu ca să-ncurce și să-ncarce:

 

… chiar și dacă-s fușerite de cine știe ce „adepeu”, tot își păstrează șarmul!

Un punct de transformare vechi, învelit cumsecade în cărămidă; mi-a plăcut cum se încadrează în peisajul construcțiilor moderne din spatele zonei Timpuri Noi.

O tăbliță ruginită, rămasă pe-un stîlp la Piața Sfîntul Ștefan. Pesemne c-o fi fost a vreunei stații de taximetre.

Lîngă Amzei, blocul ăsta străjuiește plăcut intersecția dintre Mendeleev și Tache Ionescu. Găsim la intrare vestigiile vechiului nume – „Palace Atena” – și ne aducem aminte că strada Tache Ionescu a purtat multe, multe nume: Costaforu, Cătunului, Nikos Beloiannis, dar și Atena.

 

Revedem înc-un tomberon, îngrjit cum se cuvine la Cimitirul Sfînta Vineri.

Un gard și-o poartă de mare fală. Unde? Pe lîngă Cuțitul de Argint, pe una din străduțele adiacente.

 

În spatele Teatrului Național, ne uităm cu interes la două rezolvări elegante:

 

E vorba de scara-melc exterioară și coșul de aerisire al atelierului de tîmplărie.

 

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>