Ei, dacă tot ne-am apucat de o treabă… nu s-a terminat decăderea din Capitală, continuăm s-o documentăm.
Pornim de pe Ana Ipătescu. Ce amărît a ajuns blocul de la Povernei!
Nu departe, Căderea Bastiliei, colț cu Grigore Alexandrescu – încă bine.
Pe Argentina…
Și pe Louis Blanc.
Iată-ne acum din nou pe lîngă Cișmigiu. Pe Brezoianu, la piațeta Iosif Sava și – mai sus un pic, lîngă Walter Mărăcineanu.
Ba chiar, băgîndu-ne un pic în parc, și o vedere tristă a frontului ce-l mărginește!
Deși nu într-atît de jupuit, blocul de pe colțul Știrbey cu Luterană începe să pară tot mai trist.
Revenind pe cealaltă parte a parcului, ne iese-n cale – pe Schitu Măgureanu – frumosul bloc Creangă.
Iar la intersecție cu Bulevardul, vai – două clădiri care se tot urîțesc!
Doi pași mai departe, pe Sfîntul Constantin:
Ne abatem și pe Cobălcescu, la colț cu Ostașilor.
La Kogălniceanu ridicăm ochii spre altă urîțenie.
Doar un pic ne ducem și pe Splai, înspre Operă, ca să bifăm un complex de blocuri. Partea dinspre Drept arată mai bine, asta-i sigur.
Rămînem în plin centru: din Calea Victoriei, cum dăm spre Berthelot, o clădire spectaculoasă, pe care-am ales-o chiar dacă-i încă păstrată destul de bine.
Ajungem acum înspre Romană. Cîțiva pași după ASE, pe Eminescu, și ne convingem că și aici e loc de mult mai bine.
Chiar din Magheru, cum ne uităm înspre Lahovari, încă un exemplu.
Mai în interior, pe Dionisie Lupu colț cu Jules Michelet, și mai departe, înainte de C. A. Rosetti.
Ne ducem pe Vasile Conta; nici aici nu-s semne bune.
Iar din spectaculosul complex de blocuri interbelic – of! – începe să se scurgă trencuiala.
Și nu putem să nu ne facem că nu vedem cît arată de rău celebrul bloc „Aro” sau „Patria” – partea dinspre Verona, cea care nu e pitită după reclame, e deprimantă.
Mai mergem! După Italiană, ajungem pe Speranței.
… mai ales la intersecția cu Constantin Nacu:
Facem un ocol pe Vasile Lascăr, în preajma Mariei Rosetti.
Plecăm și-n alte locuri. Cîteva rămășițe ale Griviței, între Basarab și Grant.
Oprim pe Panduri, în apropierea clădirii cu jazzul.
Pe Cuțitul de Argint, peste drum de Circa financiară:
… și terminăm pe Giurgiului, cu un bloculeț mixt care ne atrage privirile de fiecare dată.
citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case • frumoasele jegoase • frumoasele jegoase II
Occidentalii sunt de vină probabil.
Doisprezece ani am stat pe şos.Giurgiului şi tot n-am aflat de ce lumea îi spunea staţiei de tramvai din dreptul ultimului bloculeţ “la şatră” !?
Arhitectura interbelica modernista este atat de frumoasa e incredibil ce au reusit arhitectii sa faca doar prin volume simple excelent relationate. Se minuneaza lumea cand le spun ca au aproape 100 de ani! Din ce am analizat majoritatea au apartamente foarte mari si spatioase, cu o scara principala si una de serviciu legat de bucatarie si camera servitorului (ceva de neimaginat astazi, doar arabi cred ca isi mai permit asa ceva).
Mai corect ar fi ,,aveau” apartamente mari. În perioada comunistă s-a recompartimentat cam tot ce s-a putut (poate acest bloculeţ aflat pe atunci la periferie o fi scăpat de tratamentul ăsta, dar cele din centru nu au avut atâta noroc), inclusiv spaţiile de depozitare şi camerele servitorilor. S-a ajuns inclusiv la apartamente de 2 camere împărţite în două, cu baia la comun.
Am intrat prin mai multe astfel de imobile din zona centrală şi am văzut tot felul de aranjamente care ar părea de neimaginat azi… şi nu mă refer doar la pereţii curbi pentru care arhitecţii interbelici aveau o adevărată obsesie. Blocurile cu spaţii pentru servitori, de regulă, nu aveau bucătării dedicate în apartamente, că gătitul era treaba servitorilor. Aşa că reţeaua de gaz a fost trasă prin băi şi aragazurile le găsiţi în baie sau pe peretele băii, eventual câte o chiuvetă trasă din baie unde locatarii (şi, ulterior, proprietarii) au avut bani şi chef (alţii au pus aragazul direct lângă budă şi aia a fost). Spaţiile de depozitare sunt şi ele meschine, că existau spaţii auxiliare în afara apartamentelor pentru asta. Evident, spaţiile auxiliare au fost transformare în spaţii de locuit în perioada interbelică.
@Ando, pe mine ma intristeaza blocul ala pentru ca urmeaza ca in fata lui sa fie amplasat un acces la viitoarea statie de metrou Bacovia. Degeaba am subliniat in studiul istoric ca acest bloc, asa modest cum este, ar putea fi recuperat astfel incat accesul la statie sa se faca prin parterul lui, adaptand ferestrele pravaliilor, pentru ca este loc in curtea din spate ca sa se faca acolo scarile. Lipsa de imaginatie privind metoda mai buna de expropriere pentru cauza de utilitate publica face ca solutia cea mai simplist-grosolana sa primeze. “Noroc” ca aia in anii ’30 decretasera o retragere mare astfel incat soseaua Giurgiului sa fi avut o latime de 40 metri in intravilan si dincolo de Toporasi, in ce era extravilan, sa fi ajuns la 80 m. De aceea unele cladiri interbelice sunt mai retrase, inclusiv asta. Din cauza asta exista un spatiu care poate fi parazitat cu o copertina anosta care o sa obtureze si o sa condamne definitiv cladirea. Dupa ’90 au uitat de regula acestui aliniament si s-au facut niste pocitanii de blocuri la aliniamentul caselor vechi.
În momentul când or să înceapă să sape acolo, s-ar putea să pice blocul, mai ales că e din cărămidă, deci foarte sensibil la vibraţii şi la tasări de fundaţie. Dar o să mai dureze până atunci… ,,mulţumită” d-lui arhitect şef care a refuzat categoric emiterea certificatului de urbanism pentru extinderea M4. În cele din urmă, dl. arhitect a făcut 65 ani şi a fost pensionat forţat de dl. Primar General… numai că, între timp, s-a depăşit termenul prevăzut în PNRR pentru a se mai face ceva cu M4, spre fericirea d-lui. Boc care s-ar putea să primească el banii pentru o parte din tramvaiul subteran din Cluj (sau poate asta s-a urmărit de la început).
Nu toate au fost recompartimentate. De obicei aveau şi bucătării, în general de maxim 6 metri pătraţi, că nu se mânca în bucătărie. Zic în general, că am găsit în anunţuri şi de 8-10 metri pătraţi, adică unde se putea mânca. Băile erau şi ele mici în general.
Spaţiile de depozitare au fost păstrate în general, deşi nu ştiu câte dintre lifturile de serviciu mai funcţionează.
Lifturile erau în general mici, de 2-3 persoane.
@Dr.2005, in orice situatie de lucrari, acea constructie oricum cred trebuie sa aiba parte de interventii de subfundare in cazul in care s-ar dori mentinerea ei.
Pe de alta parte, am gasit pe google street view niste fotografii vechi de la remiza de locomotive cu rotativa din Calea Grivitei printre care una care va apartine (https://www.google.com/maps/place/Depoul+de+locomotive+CFR+Calatori/@44.4604325,26.0578871,3a,110.1y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1sAF1QipOX5RJ8sv3fTHRWMf7lP4kI-INUK1Bud0r472p2!2e10!3e12!6shttps:%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fp%2FAF1QipOX5RJ8sv3fTHRWMf7lP4kI-INUK1Bud0r472p2%3Dw203-h152-k-no!7i512!8i384!4m15!1m7!3m6!1s0x40b203f56e649259:0x694ae80596e679e6!2sDepoul+Bucure%C8%99ti+Triaj!8m2!3d44.4914552!4d26.0026202!16s%2Fg%2F1td1syvh!3m6!1s0x40b2018a60003b7b:0x91bae7426784d6e1!8m2!3d44.4604325!4d26.0578871!10e5!16s%2Fg%2F11c468_x_n?entry=ttu) desi a fost incarcata de altcineva. In cadrul studiilor de fundamentare pentru PUG am propus acea constructie si cu castelele de apa de alaturi a se pastra cu valoare foarte mare (posibila clasare viitoare in lista monumentelor). Pentru fisa de caracterizare asa avea nevoie de o fotografie din zona rotativei, daca mai aveti (era poza din 2007). Evident, in fisa se citeaza autorul si data pozei. Multumesc!