Fără prea multe farafastîcuri, continuăm documentarea decăderii bucureștene.
Plecăm azi de pe fostul bulevard Republicii. Zona intersecției cu Traian și întîlnirea cu primele scorojeli.
Continuăm parcursul spre Iancului.
… unde ajungem descoperind senzaționalul bloc mutat în 1985.
Întoarcerea spre oraș nu putem s-o facem decît pe perechea Ferdinand; dar înainte facem popas și la Dimitrov, unde colțul – e și șaormerie bună aici – e încă străjuit de o construcție interbelică întinsă.
Așadar… Ferdinand: și aici semne de trecere a timpului.
Ne abatem un picuț pe strada Olari, surprinzător de necăjită. Aici avem spatele blocului de pe Ferdinand pe care l-am mai văzut.
… urmat de încă un bloculeț, cîteva numere mai încolo.
Mai facem un ocol. Intrăm pe Lizeanu – vai, ce-a mai rămas pe aici din forfota comercială de odinioară.
Intrăm și pe Maica Domnului, doar așa, ca să ne facem sînge rău.
Traversăm orașul; luînd-o pe noul Buzești, alegem să ne oprim aici, peste drum de Polizu.
Mai spre Victoriei dăm peste un imobil pitit, urîțit cumplit de culoarea aleasă la o renovare.
Cotim spre Munții Tatra și ne mai iese-n cale încă o urîțenie.
Ajungem pe Doctor Felix, pe bucățica cu piatră cubică. Peste drum de „Ido Memoș”, un bloc frumușel, dar lăsat s-o ia în jos.
Și – cu toate c-am zis că n-o să trecem pe la căzăturile mult prea cunoscute – alegem flancul mai puțin băgat în seamă de la „Sora”. Dar ce drăguță, feroneria parterului!
Dac-am ajuns, totuși, pe la Gară, hai să vedem și ce găsim după ea. Strada Witting are cîteva frumuseți prăpădite.
Imediat cum intri, dai peste bloculețul ăsta. Vă spun: îmi place tare mult, e foarte… foarte… nu-mi găsesc cuvintele. Da-nțelegeți.
Pe la mijlocul străzii:
Iar cum ieși în Plevnei, iar.
Nu plecăm din zonă; pe Vespasian – partea dinspre Gară – uite ce mai dărăpănătură!
Of! Cum să uităm de nefericita felie de oraș dintre Victoria Socialismului și Rondul Coșbuc? Cum intrăm din Regina Maria pe strada Tismana, ditai scorojeala.
Intrăm și pe Rahova veche, cunoscută azi ca George Georgescu.
Două bloculețe necăjite, pe Poiana Florilor și pe Justiției.
În spatele Schitului Maicilor, o aripă nerenovată a bloculețului salvat de mutarea bisericii; la cîțiva pași – pe Antim – nu mai zicem nimic.
Hai iar în Rahova. Cum intri pe Sebastian, ceva să ne-aducă aminte că era nu era chiar o stradă de lepădat.
citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case • pe la niște clădiri • frumoasele jegoase • frumoasele jegoase II • frumoasele jegoase III
sprâncenat! ăsta e cuvântul pentru bloculețul de la gară.
mie îmi place cu deosebire, dintre cele prezentate, ultimul. cu intrarea în câteva trepte și garajul boltit.